Sons of Valhalla: Recenzie

Pariez că sunteți și voi plictisiți de toate AAA-urile astea obositoare care ne sunt livrate de către publisheri uriași. Uneori, ne scufundăm în indie-uri, jocuri puțin mai ieftine și cu un nivel de producție mai mic, dar care ne poate distra timp de sute de ore. Câteva exemple ar fi: „Terraria, „The Binding of Isaac”, „Dead Cells” și lista continuă. Toate au început de jos, dar au ajuns să fie cunoscute la nivel global cu un playerbase uriaș. Astăzi vorbim despre un joc care mi-a atras atenția de curând, „Sons of Valhalla”. Dezvoltat de către „Pixel Chest” și publicat de către „Hooded Horse”, „Sons of Valhalla” pare să fie un mix intre diverse jocuri..

INTRO

La prima vedere, „Sons of Valhalla” pare să fie o combinație între jocurile din seria „Kingdom” și un RPG.. jocul se bazează în general pe „Base Building”, deci asemănarea dintre „Kingdom” și „Sons of Valhalla” e acolo. Totuși, față de „Kingdom”, jocul are un sistem de combat, unul destul de neplăcut dacă e să mă întrebi pe mine. Cea mai mare dezamăgire pentru mine a fost să văd că poți progresa foarte mult în poveste, fară că macar să te strofoci în strategia ta de război. Poți trece de primul capitol cu ușurință de unul singur, doar cu o sabie, un scut și un arc.

GAMEPLAY ȘI COMBAT

Cum am precizat și mai sus, jocul este un „Sidescroller” de strategie, bazat pe construirea unei baze, strict pentru a putea avansa în poveste. Combat-ul din joc e foarte simplist, un buton de dodge, un buton de atac și un buton de apărare. Am observat că AI-ul e foarte prost, toți inamicii, ba chiar și bossii, sunt lifeless și spongy. Overall, combat-ul e ușor, e mult mai iertător față de cel din jocurile metroidvania. Cât despre strategia bazei tale, de asemenea, e una foarte simplistă.

Ai o bază de început, iți construiești anumite clădiri pe care le vei folosi să faci rost de mai multe resurse sau să antrenezi diverși soldați. Faci pregătirile pentru a pleca în a cucerii primul tău outpost. Jocul are undeva la 5 hărți și 20 de outpost-uri în total, trebuie să treci de toate pentru a îi satisface pofta de răzbunare a protagonistului nostru. De asemenea, să nu fie gameplay-ul atât de bland, jocul iți oferă anumite „rune” pe care le obții de la diferite outpost-uri sau inamici mai puternici. În general, runele iți vor da bonusuri pasive, dar sunt și excepții.

GRAFICĂ ȘI ENVIRONMENT

Pe partea grafică, nu pot lăuda jocul foarte mult.. e un pixel art drăguț, foarte similar cu cel din seria „Kingdom”. Fidelitatea grafică nu își are locul aici pentru că jocul e un 2D side-scroller, așa că trecem la următoarea parte.. ARTSTYLE-ul. Ăsta a fost motivul pentru care mi-am cheltuit din timp și din bani. Artsyle-ul e unul foarte, foarte bun, la primul reveal, mi-a adus instant aminte de „Kingdom” și de frumusețea jocului ăluia. Animațiile sunt puțin clunky, dar peisajele din fundal și design-ul mediului înconjurător m-au ținut cu ochii deschiși de-a lungul playtrough-ului meu.

SUNET ȘI MUZICĂ

Nu am foarte multe de spus la categoria asta, sunetul e okay, nu pot zice mai mult. Clash-ul dintre săbii nu iți aduce dopamină, e mai degrabă mediocru. Cât despre muzică, nu e ceva foarte special, muzică tradițională de vikingi, tipic lor.. Cea mai îngrozitoare parte pe care o pot integra în categoria respectivă este Voice Acting-ul. În primele 10-15 minute din joc, nu am băgat de seama actoria atât de mult, dar pe măsură ce am jucat și am fost atent la poveste, mi-am dat seama cât de oribila e actoria în joc. Actorii de voce chiar nu au reușit să facă mare lucru.

POVESTE

Povestea din „Sons Of Valhalla” e una destul de bună, pe lângă toate categoriile unde jocul a dezamăgit mai mult. Joci ca și „Thorald Ovalson”, un viking care e pe urmele lui „Jarl”, omul care i-a distrus casa și i-a furat soția. Pentru setea lui de răzbunare, și-a luat tălpășița până în Anglia pentru a îl ucide pe „Jarl” și a își revedea soția. Ajungând acolo, „Thorald” e teleportat în „Valhalla” (sau cel puțin așa crede el), unde îl întâlnește pe „Odin”, Tatăl Tuturor, Zeul Zeilor, Cel mai puternic zeu Nordic.. eh, v-ați prins voi, acel „Odin”. „Thorald” a fost chemat acolo pentru că „Odin” îl consideră un războinic care va avea un rol mult mai mare decât crede el în toată povestea asta, putem observa asta mai tărziu, dar nu voi da mai multe spoilere, vă las să descoperiți singuri.

CONCLUZIE

„Sons of Valhalla” nu e un joc rău deloc, ba chiar e unul decent, mai ales la prețul pe care îl are (20$). Îl recomand cu căldură tuturor persoanelor care iubesc mitologia nordică, arta pixelată și seria „Kingdom”. Jocul e o combinație între toate astea, cu toate că VA-ul e groaznic și combat-ul lasă de dorit, povestea și personajele ar trebui să vă țină intrigați până la sfârșit.