Turbo Kid: Recenzie

Și iată că a sosit al 2-lea joc video din categoria „metroidvania” pe anul acesta. „Turbo Kid”, dezvoltat și publicat de către „Outerminds” este unul dintre cele mai bune și unice jocuri metroidvania pe care le-am jucat în ultima perioadă. Fiind mai degrabă un omagiu pentru „Turbo Kid” (filmul din 2015), jocul chiar a reușit să fie o adaptare foarte bună într-un format potrivit. Are o tonă de elemente care îl face foarte rejucabil, o poveste intrigantă și personaje foarte interesante.

INTRO

Începutul jocului e destul de liniștit.. protagonistul nostru care poartă același nume cu titlul jocului se plimbă cu bicicleta printr-o zonă muntoasă până când întâlnește niste tâlhari care îi fura bicicleta și îl lasă aproape fară suflare.Pe urmă, protagonistul nostru este salvat de către o domniță misterioasă numită „Naomi”. Cam atât vă pot spune despre începutul poveștii.. jocul ne livrează un tutorial destul de simplu axat pe combat și platforming. După finalizarea tutorialului, începe acțiunea unui metroidvania pe bune. Jocul te pune să explorezi foarte mult și să faci rost de mai multe puteri, ca în orice joc metroidvania.

GAMEPLAY ȘI COMBAT

La partea de combat, „Turbo Kid” face o treabă bună în a ne livra o combinație intre melee și ranged. Cu toate că jocul se axează mai mult pe combat-ul ranged, cel melee are și el un rol destul de mare de-a lungul progresului tău. Iți este dată doar o armă de început, aceea fiind „Turbo Glove-ul”, arma ta ranged. Pe măsură ce avansezi în poveste, vei debloca și alte arme folositoare, plus o varietate de muniție pentru mănușa ta. De asemenea, deblochezi și o tonă de skill-uri ajutătoare în platforming. Prima și cea mai importantă ar fi bicicleta ta, pe care o deblochezi în prima oră din joc.

O poți folosi în a traversa mai repede și a te cățăra pe anumiți pereți. Doresc să menționez că și abilitățile precum „Double Jump-ul” sau „Dash-ul” sunt prezente în joc.. doarr căă.. ne sunt livrate puțin mai tărziu. Varietatea inamicilor nu e una foarte largă, dar simt că sunt destui, toți sunt unici și letali, nu trebuie să subestimezi nici măcar cel mai mic inamic. Cât despre bossi, au fost cea mai bună gustare din tot jocul, ne-au fost livrați în cel mai unic mod posibil, și au avut o dificultate ușor ridicată, dar cel mai important este că, design-ul lor este absolut impecabil. Cu toate că sunt putini, măcar sunt foarte calitativi, jocul te pune să folosești fiecare abilitate pe care ai obținut-o la momentul respectiv pentru a îi înfrânge.

GRAFICĂ ȘI ENVIRONMENT

Cât despre grafică, nu pot spune foarte multe laude despre ea. Vizual, jocul e încântător, este un pixel-art cu foarte multe detalii puse în fundal. Am fost foarte încântat să văd că estetica jocului este similară cu cea din film, am simțit aceeași stare jucând jocul, ca și cum aș fi vizionat filmul pentru prima dată.. o stare foarte cozy. Design-ul personajelor și al inamicilor e destul de simplist și plictisitor, dar macar li se potrivește. Design-ul bossilor în schimb, precum am menționat mai sus, este absolut impecabil. Majoritatea zonelor din joc au fost foarte diferite față de celelalte și asta m-a incantat foarte mult.

SUNET ȘI MUZICĂ

Am ajuns la partea în care vorbim despre sunet, sunetul în sine este retro și old, perfect pentru starea pe care ți-o dă jocul de-a lungul playtrough-ului. Jocul nu a fost înzestrat de cele mai mirifice efecte sonore, dar am fost mulțumit per total în cele 8 ore pe care le-am petrecut în joc. Vreau să vorbesc puțin și despre muzică.. muzica din „Turbo Kid” este spendidă în adevăratul sens al cuvântului. Asemenea sunetului, se potrivește foarte mult cu estetica pe care o avem în joc, ceva foarte retro, anii 90, dar care te umple de dopamină. O muzică de genul este absolut necesară într-un joc video metroidvania.

POVESTE

Povestea din „Turbo Kid” este relativ schimbată față de filmul care îi poarta numele.. Este un fel de continuare a poveștii față de ce am văzut în film, același protagonist, o tonă de personaje care re-apar, dar un scop total diferit. Povestea livrată de către developeri nu e una foarte complexă, dar ca și în majoritatea jocurilor metroidvania, pe lângă scopul principal, protagonistul nostru se adâncește în alte scopuri „secundare” dacă aș putea zice așa. Personajele au fost foarte bune, au avut backstory-uri grozave și foarte emoționale. Personajele în sine s-au simțit reale. Nu vreau să dau foarte multe spoilere, așa că vă las pe voi să vă adânciți în poveste, trebuie doar să vă așteptați la multe răsturnări de situație.

CONCLUZIE

„Turbo Kid” este un metroidvania de la care nu m-am așteptat să ofere atât de multe.. jocul e plin de toate, combat bun, replayability mare, poveste bună, muzică drăguță, etc. E un metroidvania aproape perfect. Recomand tuturor să încerce jocul, mai ales la prețul pe care îl are. Vă puteți distra timp de 8+ ore, fară ca macar să regretați că l-ați cumpărat. Felicit developerii pentru că au reușit să creeze un joc atât de bun la un preț atât de mic.