Final Fantasy VII Rebirth: Recenzie

Am ajuns în ultima zi a lunii Februarie, una dintre cele mai stacked luni pe care le-am întâmpinat în industria gaming.. pot zice doar că s-a sfârșit cum trebuie. „Final Fantasy VII Rebirth”, unul dintre cele mai așteptate sequel- uri din toate timpurile ne-a fost livrat de către „Square Enix”. Din prima pot spune că developerii au visat la un joc mult mai dens față de primul, cu mâna pe inima pot spune că au reușit pe deplin să – și îndeplinească scopurile și să creeze un BEHEMOTH de joc Open-World.

INTRO

Fiind un sequel, „Rebirth” începe chiar de la sfârșitul acțiunii primului joc, cu un cinematic foarte bine produs din toate punctele de vedere.. muzică , acțiune , mister și peisaje absolut divine. După cinematic, jocul îți permite să acționezi direct, darr.. de data asta te obligă să joci cu altpersonaj foarte iubit din seria „Final Fantasy”. Intro-ul mi-a lăsat o impresie foarte bună și a reușit să mă țină captivat ore în șir până am ajuns în Open-World, desigur, asta e puțin mai târziu . Singurul minus pe care l-am putut observa a fost fidelitatea grafică scăzută , texturile din „Rebirth” au avut un downgrade față de texturile al primului joc.

GAMEPLAY ȘI COMBAT

Nu am fost dat pe spate de combat-ul din joc pentru că aveam deja așteptări foarte mari , dar am fost plăcut surprins să văd că au făcut îmbunătățiri minore la calitatea combat-ului. Au adăugat o tonă de spell-uri , abilități și feature-uri noi de care putem avantaja . Pot spune că „Final Fantasy VII Rebirth” are cel mai bun blend de hack and slash – turn-based combat pe care l-am văzut într -un joc video vreodată ( cu toate că nu prea sunt ). Mi-am putut da seama că „Rebirth” e un joc mult mai ambițios doar din simplul fapt că jocul îți oferă o tonă de content distractiv. Am întâmpinat peste 25 de minigame-uri, fiecare fiind unic, unele mi-au plăcut , altele nu, e doar o chestie de gusturi, dar am putut realiza că toate sunt vaste și produse foarte bine.

Open World-ul a fost plin de viață , o tonă de arhitecturi, misiuni secundare, inamici și secrete. Au reușit să combine toate punctele importante în a crea un Open World bine structurat. Pe lângă toate astea , am fost foarte plăcut surprins de varietatea inamicilor, înainte de lansarea jocului, mă așteptăm ca inamicii să fie refolositi , dar nu am întâmpinat nici o copie a unui inamic din prequel, ba chiar și bossii au fost îmbunătățiți . Ah, da, am uitat să răspund întrebării .. „Cu ce te deplasezi?”.. păi , în general, pe jos, cel puțin în în primele ore și în misiunile principale, totuși , jocul îți oferă Chocobos!, pe care le poți călări peste tot , de asemenea, ai și un Monster Truck wannabe, pe care îl descoperi mult mai târziu in joc, vă las să aflați singuri.

GRAFICĂ ȘI ENVIRONMENT

La partea de grafică , se vede clar că jocul își are locul în generația asta .. dar are niște mici probleme la partea de fidelitate. Jocul arată puțin mai prost față de predecesorul lui, totuși , nu e un downgrade masiv, texturile faciale și anumite zone sunt buggy uneori, dar niște patch-uri ar trebui să rezolve toate problemele. „Rebirth” folosește o versiune de „Unreal Engine 4” puțin mai avansată , schimbată de către „Square”.. de asta nu putem observa o diferență mare între cele 2 jocuri, cu toate că au trecut 4 ani. Problemele pe care le are „Rebirth” sunt strict din cauza asta.. plus că jocul e mult mai mare și are un actual Open World, asta l-a împiedicat să încarce texturile la fel de bine. Lăsând fidelitatea grafică la o parte , art design-ul e absolut AMAZING. Majoritatea zonelor arată mult mai bine față de zonele pe care le-a avut prequel-ul. Culorile vibrante și toate detaliile puse in nivele.. e foarte greu să descrii frumusețea jocului prin cuvinte .

SUNET ȘI MUZICĂ

Încă o parte la care „Final Fantasy VII Rebirth” câștigă .. sunt sunetele și muzica . Sunetele sunt top class, well, cel puțin in cutscene- uri .În combat și travelling sunetele nu sunt la fel de calitative, chiar și cu un sistem audio bun, calitatea sonoră e echivalentă cu a unei înregistrări MP3. Pe lângă asta , audio-ul are puțin delay și clar nu e cu 8 canale. Totuși , muzica e star-ul show-ului. Imaginați-va muzica din „Final Fantasy VII Remake”, dar de 2x mai încântătoare și ambientală . E într-adevăr o muzică care te face să lacrimezi la orice moment emoționant .

POVESTE

Am ajuns la cea mai importantă parte din joc, cea pe care developerii s-au axat cel mai mult să o țină în viață .. POVESTEA . Povestea e scrisă foarte bine, își păstrează core-ul, dar îl face mult mai interesant . De asemenea, ai alegeri de dialog în anumite părți ale poveștii, în funcție de ce variantă ai ales , relația ta cu personajele respective se poate schimba . Cu toate că am intrat cu așteptări foarte mari de la poveste, tot am rămas hooked up pe tot parcursul poveștii .

Consider că „Rebirth” ne aduce una dintre cele mai bune continuări ale unei povești în industria gaming. Jocul a făcut dreptate pentru fiecare personaj, fiecare a primit episodul lui și momentele lui forte. Ne-au fost introduse o tonă de personaje noi și am putut observa cum personajele noastre principale trec printr-o perioada mai grea și își dezvoltă personajul. O adevărată capodoperă in Pacing și Character Development. Un Pacing mult mai bun față de „Final Fantasy XVI”, dar dezvoltarea personajului principal încă nu a ajuns la nivelul ăla .

CONCLUZIE

Am ajuns la punctul culminant, ultimele bolboroseli pe care le dau mai departe aici. Pot să spun doar că .. jocul a reușit să-mi atingă așteptările, ba chiar în unele părți să mi le depășească. Ne-a livrat un gameplay bun, un open world genial, o muzică bună , dar cel mai important, o poveste absolut AMAZING. Într-adevăr , jocul are anumite minusuri dar nu sunt atât de mari încât să strice experiența. Având peste 100+ ore de content, recomand jocul cu toate încrederea , e unul dintre puținele exclusive de PS5 care merită 70$.