Ultima actualizare la august 18, 2026
Am avut ocazia să joc câteva zeci de ore bune „Mortal Shell 2”, cel mai nou și mai fresh joc de tip souls-like din această perioadă călduroasă. Prima dată când acest titlu a fost anunțat, pot spune că nu am fost chiar atât de entuziasmat pentru el, dar în ziua de astăzi, când pot intra la orice oră în el pentru a îmi lua bătaie de la orice inamic, pot spune că am fost prost că nu am avut așteptări deloc de la acest titlu.
Pornind de la asta, primul joc din duologia Mortal Shell nu a fost chiar pe gustul meu, s-a simțit ieftin și a venit într-o perioadă în care jocurile de tip souls nu erau atât de aplaudate, totuși, secundul joc m-a făcut să am încredere deplină în studio și să apreciez mai mult munca pe care dezvoltatorii o pun în jocurile AA.
O continuare al faimosului titlu Elden Ring
Ce-i drept, am apucat să joc câte ceva din Open Beta înainte de lansare, mi-a plăcut, nu am de ce să mint, dar s-a simțit că îi lipsește unicitatea. Tot ce am simțit când m-am jucat la perioada respectivă a fost că jocul se inspiră mult prea mult din alte titluri precum „Elden Ring” și „Remnant”, în special al 2-lea joc.
Acum, după ce am investit peste 30 de ore în titlu, îmi pot susține opinia și mai departe, acest joc s-a inspirat cu siguranță din acele titluri, dar asta nu îl face un joc rău, ci un joc perfect pentru persoanele care au adorat și încă adoră jocurile souls, în special cele cu lumi deschise.
Nu este Nioh, nici Dark Souls, dar ceva diferit
Când vine vorba de combat, avem destul de mult de discutat. Jocul se comportă ca și un souls normal, putem spune că se aseamănă leit cu titlul precedent, mecanica de „Shell” încă este prezentă, dar este mult mai rafinată față de ce a fost.
Gândiți-vă la Sekiro, unde după fiecare moarte, ai o a 2-a șansă. Mortal Shell 2 folosește aceeași mecanică, doar că după ce îți moare forma de Shell, ești mult mai vulnerabil și slab. Desigur, ca să nu fie nedrept, jocul te lasă să îți readuci forma de Shell chiar și într-un boss fight, ai nevoie doar de câteva lovituri pentru a îți face bara înapoi la 100% și să îți recuperezi cea mai potentă formă.
Hai să vorbim puțin și despre varietatea inamicilor, aici am fost surprins să văd cât de densă este varietatea și că nu s-au zgârcit la 5-6 inamici pe tot parcursul playtrough-ului. Lumea este Open-World, probabil primul Open-World adevărat încă de la Elden Ring pe care l-am primit în genul acesta.. asta m-a bucurat într-o oarecare măsură, dar am simțit durerea când mă gândeam la toate armele și colectibilele pe care le ratam continuu.
Lăsând asta la o parte, harta este clasificată în mai multe regiuni, fiecare regiune are biome-ul lui, un anumit tip de inamici și bosși unici, cât și dificultate ridicată sau scăzută. Am observat că zona din Nord este mult mai ușoară față de zona din Sud, unde am mers pentru prima dată și mi-am luat bătaie 3 ore încontinuu.. fără să realizez că pot merge și în altă zonă de început.
Mi-a plăcut faptul că nu prea te ține de mână, nici cu povestea, nici cu ce trebuie să faci, recunosc, a trebuit să cer ajutorul dezvoltatorilor de câteva ori pentru că nu știam cum să ajung la boss-ul x sau item-ul y.
Cu toate astea, m-am simțit ca și în primul playtrough pe care l-am avut în Elden Ring.. senzația de a afla mai mult și a descoperi misterul m-a ținut în viață în astea 30 de ore pe care le-am jucat, fără ca măcar să îmi fac griji de bosșii ce urmează să-mi tăbăcească fundul.
Cat despre arme, varietatea lor, sau „cochilii”.. pur și simplu nu mă pot plânge. Pot spune că nu este ca și un RPG normal, sau un souls normal, unde ai mai multe tipuri de armă și primești 100 de arme cu status-uri diferite, dar moveset similar.
Aici s-au decis să simplifice lucrurile și să facă doar 8 arme în total, fiecare fiind unică. Poți să o îmbunătățești ca și într-un souls normal, folosindu-te de currency și niște pietre similare cu „Smithing Stones” din Elden Ring.. fără nici o glumă, design-ul este 1 la 1.
Iar când vine vorba de Shells, fiecare au abilități diferite, pasive, active, cât și mini-povești pe care le descoperi în de-a lungul jocului, ai nevoie de diverse materiale pentru a debloca fiecare episod al poveștii unui Shell, materialele respective, numite „Sparks” se găsesc ceva mai greu prin lume, dar sunt destul de sigur că ai avea destule doar pentru a da max out la doar 3 Shells per playtrough.
Bosșii și dungeon-urile au fost părțile care au sclipit cel mai mult, dar care m-au și dezamăgit cel mai mult. Îmi plăcea că din toate fortărețele și temnițele în care intram, simțeam că eram foarte recompensat de către joc, nici măcar o singură dată nu mi-am făcut griji că intram într-unul degeaba, având în vedere că prada a fost tot timpul pe măsură. Totuși, pe măsură ce am explorat tot mai mult, am observat că fiecare dungeon se repetă, inamicii sunt amplasați în cam același loc, iar bosșii erau de cele mai multe ori stricați sau neinspirați.
Artiștii s-au ținut de promisiune în totalitate
Vă zic sincer, am avut o situație de love-hate cu stilul artistic al jocului, nu pentru că e prost.. nici pentru că e bun, dar nu m-a atras să joc un alt joc în care stilul artistic este inspirat direct din Dark Souls sau Demon’s Souls.. uite că m-am înșelat amarnic. Stilul pe care Mortal Shell 2 l-a livrat este ceva mai bun și unic față de respectivele, fiind mult mai întunecat la bază, m-am simțit ca și într-un souls-like cu tematică de universul Lovecraft.. desigur, inamicii cu barbă de tentaculă m-au ajutat să-mi păstrez ideologia.
Lăsând stilul artistic la o parte, fidelitatea grafică a fost și încă este un punct major în a cumpăra acest joc. Pentru un titlu de buget mai mic (AA), dar și unul Open-World, am fost surprins să văd nivelul de detaliu, efecte și lumină pe care artiștii și dezvoltatorii au reușit să îl încorporeze în acest titlu, ceva demn și măreț de a câștiga măcar un titlu.
Totuși, pot declara că unii inamici sau chiar bosși, nu s-au potrivit cu stilul pe care acest joc a mers, s-au simțit desprinși din fundal, iar uneori chiar simțeam că mă joc alt joc, doar din cauza haosului grafic și artistic pe care îl aveam în jur.
Uneori aud sunete terifiante, ca și cum ar fi ceva grotesc în spatele meu
Am ajuns la categoria care m-a făcut să am cea mai multă încredere în acest titlu splendid.. și anume SUNETUL. În primele ore din joc, chiar în secțiunea de tutorial, unde ai și boss-ul pe care nu poți să-l ucizi.. (ceva foarte tipic în jocurile souls-like, fără motiv) am reușit să ieșim din temnița de început și să vedem lumina soarelui. În acel moment m-a luat un fior pe șira spinării, fiind totul atât de deschis, dar și foarte închis, muzica și sunetele de pe fundal.. în special ale păsărilor, a fost suficient cât să apăs pe butonul de pre-order fără să mă gândesc la celelalte părți unde jocul ar putea să nu marcheze atât de multe goluri.
Ce-i drept, senzația și sunetele respective se schimbă din regiune în regiune, dar lucky us, încă avem o chitară pe care o putem folosi să cântăm muzică bună, să ucidem inamicii, dar și să schimbăm atmosfera.
În căutarea ouălelor sacre
Mortal Shell 2 ne prezintă o poveste.. sau mai degrabă o continuare a primului joc, unde pot spune că o duce chiar mai departe decât în origini. Obiectivul nostru principal ca și „Harbinger”, „The Penitent One”, „The Ashen One”, „Tarnished” sau orice alt nume pe care fiecare joc de tip souls îl au.. este să recuperăm niște ouă numite OVA, care ne-au fost furate de către creaturi corupte.
La prima vedere, povestea nu pare atât de complicată, ce-i drept, plot-ul rămâne simplu de la început până la sfârșit, totuși.. personajele, ba chiar și shell-urile fac acest joc cu adevărat interesant când vine vorba de narativă. Jocul o dă chiar și în cosmologie, având o poveste despre ținutul în care este, și anume „Fallgrim” care este un purgatoriu artificial creat de către entitatea primordială și omnipotentă „Vatra” zis și „Arhitectul Formelor”.
De acolo pornește fiecare sub-poveste și menire pentru tot și toate, inclusiv originea cochiliilor. În mare, recomand să fiți atenți la fiecare obiect, foaie de hârtie sau armă pe care o primiți, fiecare are câte o bucată de poveste pe care trebuie să o amplasezi la final.. în mintea ta, desigur.
Ce mai aventură, tristețea a revenit cu sfârșitul
Mortal Shell 2 este titlul care mi-a depășit așteptările cu o sută de km în față. Am fost surprins să văd că o echipă atât de mică de dezvoltatori au reușit să creeze un titlu care să rivalizeze un joc AAA, la tine mă uit Lords of the Fallen. Lăsând glumele la o parte, stilul artistic și lumea este ce face acest titlu atât de special. Chiar dacă se inspiră foarte mult din Elden Ring, este ceea ce noi aveam nevoie în momentul de față, ceva nou, dar și nostalgic în același timp.
Nota finală este de
– 9.2/10 –
Un adevărat fanatic al industriei de gaming asiatice, în special China. Pasionat de gaming modern, cinematografie și mitologie. Dante ne oferă tot timpul o mână de ajutor când vine vorba de un titlu chinezesc.
