Din când în când apare câte un reveal care nu se ascunde după cinematicuri și montaje spectaculose, ci îți aruncă în față jocul așa cum este el în momentul respectiv. Canyons intră fix în categoria asta: secvențe de gameplay dintr un early alpha, editate și oferite direct de RedRuins Softworks, studioul din spatele Breathedge. Iar la prima vedere se simte genul de proiect care vrea să te câștige prin sisteme și atmosferă, nu doar prin efecte.
Canyons este un shooter third person axat pe co-op și PvE, construit în Unreal Engine 5, într o lume procedurală care pare permanent vie și permanent ostilă. Pe scurt, te trimite în expediții, îți cere să te pregătești, îți dă libertate, apoi te taxează pentru fiecare decizie greșită.
Un cadru brutal, cu religie, praf și… Awakened
Premisa are o aromă aparte: nu e nici sci fi curat, nici fantasy eroic. În rolul unui cruciat al Ordinului Double Cross, explorezi un tărâm rupt de o forță numită Awakened. Creaturile astea nu sunt prezentate ca niște monștri clasici, ci ca o combinație neliniștitoare între viață și moarte, tehnologie și corupție. Tonul este apăsător, aproape ritualic, cu replici și referințe care sugerează o lume în care credința și supraviețuirea se amestecă până nu mai știi unde se termină una și începe cealaltă.
Chiar și din frânturile de dialog din gameplay se prinde direcția: ordine scurte, avertismente, invocări, panică, apoi liniște. Genul de vibe care te face să te uiți peste umăr, chiar și când nu se întâmplă nimic.
Expediții, nu misiuni
Unul dintre cele mai interesante detalii este felul în care jocul își construiește flow ul. Nu pare să meargă pe modelul clasic „intri într-un nivel, termini și ieși”. Canyons e mai aproape de ideea de expediție: te pregătești, îți încarci resursele, îți alegi echipamentul și pleci în canioane știind că lucrurile pot avea o întorsătură rapidă.
Aici intră în scenă Crawlers, niște mașinării uriașe care merg pe picioare și joacă mai multe roluri deodată: transport, bază mobilă și, în anumite momente, un avantaj tactic care poate schimba complet o întâlnire. În imaginația mea, Canyons vrea să vândă sentimentul că nu ești un erou care „curăță harta”, ci un supraviețuitor care își cară casa după el și speră să se întoarcă întreg.
Proceduralul este prezent, dar important e cum e folosit: pe lângă generare, sunt strecurate evenimente și locații care par gândite manual, suficient cât să nu simți că te plimbi printr un „loc random” fără suflet.
Combat cu greutate și co-op care pare construit din temelie
Dacă te aștepți la un shooter rapid, cu reflexe și mișcare nonstop, s-ar putea să fii surprins. Din ce se vede și se descrie, luptele sunt deliberate și au greutate. Poziționarea contează, la fel și atenția la ce se întâmplă în jur. Inamicii nu vin doar în linie dreaptă, iar Awakened sunt periculoși nu pentru că ar înghiți gloanțe la infinit, ci pentru că sunt imprevizibili și te obligă să reacționezi.
Diferența mare apare în co op, cu până la 4 jucători. Nu pare un mod lipit ulterior, ci unul care schimbă natural dinamica: unul atrage atenția, altul susține, altul urmărește obiectivele, iar jocul încurajează rolurile fără să ți le bage pe gât. În solo, tensiunea vine din resurse și ritm. În echipă, haosul e mai mare, dar și opțiunile tactice se multiplică.
Sacred blood packs
Un sistem care iese în evidență este cel al „sacred blood packs”. Nu sunt prezentate ca simple perk-uri sau upgrade-uri. Mai degrabă seamănă cu un pact: primești abilități puternice, dar în schimb apar consecințe care nu sunt mereu explicate din start. Mi se pare o alegere inspirată că jocul nu îți livrează totul pe tavă. Te lasă să înveți din experiență și, uneori, să plătești pentru curiozitate. Într o lume care arată murdară, religioasă și crudă, incertitudinea asta se potrivește perfect.
Haven of the Covenant: baza care te ajută
Între expediții, te întorci în Haven of the Covenant, o bază care funcționează ca spațiu de respiro, fără să devină vreodată un loc complet sigur. Aici construiești și dezvolți structuri cu rol clar: ateliere, spații de locuit, apărare, zone legate de Crawlers, armurerie, facilități medicale și altele.
Partea bună e că progresul nu pare cosmetic. Fiecare clădire are un scop, iar alegerile tale influențează cum crește așezarea și ce fel de oameni atrage. Apar coloniști noi, cu oportunități, dar și cu riscuri. Cu cât te extinzi mai mult, cu atât atragi mai multă atenție, deci apărarea devine la fel de importantă ca dezvoltarea.
Progresie prin profesii și specializare
Dincolo de statistici, progresia se leagă de profesii și skill-uri personale, ceea ce sugerează o creștere mai „identitară” a personajului. În co op, asta poate adăuga un strat strategic real: fiecare își alege o direcție, iar expedițiile devin mai planificate, mai cu scop.
Partea frumoasă e că atașamentul față de personaj nu vine neapărat dintr o poveste scrisă cu forța, ci din tot ce ți se întâmplă pe parcurs. Supraviețuiești, improvizezi, pierzi resurse, te întorci cu echipamentul deteriorat și cu ultima rezervă de combustibil… și de acolo apare sentimentul de „am trăit ceva”.
Atmosferă înainte de toate: vizual și sunet
Vizual, Canyons merge pe un stil aspru și opresiv: furtuni, soare orbitor, stânci, creaturi și ruinele unei lumi care cândva avea tehnologie și viață. Nu pare să urmărească realismul.
Sunetul pare să facă mult din munca grea: vântul care șuieră prin canioane, metal care scârțâie, ecouri de focuri în depărtare, momente în care tăcerea e mai neliniștitoare decât lupta. Muzica e folosită rar, dar tocmai asta o face să conteze când intră.
Platforme și stadiu de dezvoltare
Important de reținut: ce s-a văzut este early alpha gameplay, deci lucrurile se pot schimba mult până la lansare. Planul actual este o lansare pe PC și PlayStation 5.
De ce merită urmărit, chiar dacă nu e pentru toată lumea
Din ce reiese, Canyons nu încearcă să fie pe placul tuturor. Are un ritm mai lent pe alocuri, un ton dur și pare dispus să fie punitiv. Dar dacă îți plac jocurile care au încredere în jucător, care lasă sistemele să creeze povești și nu încearcă să îți transforme fiecare moment într un „spectacol regizat”, atunci proiectul ăsta are ceva special.
Iar dacă echipa reușește să păstreze ce se vede acum, tensiunea expedițiilor, co-op-ul organic, baza care te ajută și te complică, plus pachetele de putere cu urmări, Canyons poate ajunge fix genul de experiență pe care o ții minte nu pentru loot, ci pentru deciziile care aproape ți au distrus echipa.
Scriu pe Need4Games despre jocurile care merită urmărite, de la anunțuri și showcase-uri până la topuri ușor de parcurs și oferte care chiar contează. Sunt gamer înrăit, joc mai toate genurile, iar în articole rămân cât mai direct: ce apare, de ce e interesant și dacă merită timpul tău. Din când în când, mă găsești live și pe Twitch.
