Prince of Persia: The Lost Crown: Recenzie

Și iată că a sosit primul joc metroidvania de anul acesta , foarte surprinzător , e bun.. având în vedere că e făcut de studio-ul nostru favorit din toate timpurile, „Ubisoft”, mai exact echipa de ne-a adus „Rayman Origins” și „Rayman Legends”. Fiind un fan destul de mare al jocurilor metroidvania, „Prince of Persia: The Lost Crown” nu m-a atras atât de mult , stilul artistic mi se pare ciudat, povestea se întinde mult și actorii de voce mi-au lăsat o impresie proastă încă din primele 30 de minute de gameplay.

INTRO

Jocul începe cu un cinematic foarte drăguț în care ne este prezentată istoria personajelor și plot-ul principal din poveste . Pe urmă avem un tutorial basic , ca în orice alt metroidvania.. sau mai bine spus „Soulslike-uri 2D”. Singura chestie impresionantă pe care am întâmpinat -o, a fost accesibilitatea jocului încă din intro . Jocul are preset-uri pentru dificultate, 4 în total și un feature numit „Eye of The Wanderer” pe care nu l-am mai văzut niciodată într -un metroidvania.

GAMEPLAY ȘI COMBAT

Am ajuns la partea care defineș te un joc metroidvania, combat-ul excepțional de satisfăcător 2/2.5D, pe care jocul nu prea ni l-a oferit.. Combat-ul mi s-a părut bland și boring cu toate că animațiile sunt oarecum flashy și arată bine, combo-urile și loviturile pe care le încasează inamicii nu s-au simțit atât de bine, să nu mă înțelegeți greșit , combat-ul nu e clunky, doar că nu e neapărat ce trebuie. În schimb, traversal-ul, optimizarea și setările de accesibilitate sunt top notch. Traversal-ul e smooth, nivelele sunt gândite cum trebuie și nu devin plictisitoare pe parcursul progresului tău în aventura miraculoasă a prințului .. defapt, gardianului nostru.

Cum am precizat și mai sus , optimizarea jocului e foarte bună , având în vedere că e un joc 2.5D metroidvania, era de așteptat , jocul poate să ruleze și pe un Low-End PC. Revenind, partea de care am fost cel mai mult a fost accesibilitatea pe care jocul ți-o oferă încă de la început , „Eye of The Wanderer”, probabil cea mai interesantă chestie pe care am văzut-o într-un metroidvania, e o „abilitate/setare” care îți permite să pui un screenshot pin în ce loc vrei tu pe hartă , astfel încât să te poți reîntoarce pe viitor. Alte feature-uri sunt mai des întâlnite în gaming, dar toate sunt o adiție bună pentru „Prince Of Persia: The Lost Crown”, „Aim Assist”, „Platforming Assist”, și așa mai departe.

GRAFICĂ ȘI ENVIRONMENT

Cu toții știm că jocurile metroidvania nu excelează în fidelitatea grafică sau efecte, dar.. viziunea creativă pe care jocul ți -o oferă e o parte foarte importantă în asamblarea unui joc de genul. Nu am fost deloc surprins de artstyle, pur și simplu nu e pe placul meu, mi se pare foarte „Disney-ish” cu puț în mai multă violență . Design-ul personajelor și al inamicilor e oribil din punctul meu de vedere. Singurul lucru bun ce intră in categoria asta e UI-ul.. unul foarte clean și stylish, arătând tot ce trebuie.

SUNET ȘI MUZICĂ

Sunetele din joc mi -au plăcut maxim , la fel ca și în jocurile „Rayman” noi, „Ubisoft” și -au făcut treaba când vine vorba de claritatea audio. Inamicii și personajul principal nu scot sunete ciudate, față de alte jocuri.. Sunetele pașilor și al traversal-ului în sine e unul foarte satisfăcător , probabil cele mai satisfăcătoare efecte sonore din întreaga serie „Prince Of Persia”. Cât despre muzică , nu îmi voi da cu părerea foarte mult , tot ce pot zice e că overall e okay, nu e ceva mirobolant, e doar în regulă , se potrivește la perfecție cu tematica principală a jocului.

POVESTE

Fiind un metroidvania mai diferit față de celelalte pe care le îndrăgim cu toții , vă da ți seama că și povestea ar trebui să fie prezentată într-un alt mod, adică lineară . În primele 15 minute din joc ne este prezentat plot-ul și personajele pe care ne vom axa cel mai mult , printre care e și personajul nostru principal (Sargon), duh. Povestea începe foarte simplu, „Sargon”, unul dintre luptătorii de elită a reginei pornește alături de alți luptători puternici în recuperarea prințului „Persiei”, da, un joc „Prince Of Persia” în care nu joci cu Prințul din Persia, foarte ciudat, nu? Pe parcurs, „Sargon” află că mentorul lui, „Anahita” a fost cea care l-a răpit pe prinț . Războinicii ajung la muntele „Qaf”, locul în care „Anahita” l-a adus pe prinț pentru scopul ei narcisist. Pe parcurs, jocul îți aruncă în față o tonă de twist- uri , dar în general, povestea nu e motivul principal pentru care ai achiziționa jocul, nefiind una foarte reușită .

CONCLUZIE

„Prince Of Persia: The Lost Crown” ne livrează și bune, dar și rele. E un joc bun pentru casual players, dar un joc prost pentru fanii ai genului „metroidvania”. Ne prezintă un combat bland , un artstyle nu foarte bine primit la ochi, o poveste proastă și în final, o muzică decentă . Jocul nu mi -a adus foarte multă satisfacție în cele 15 ore pe care le-am jucat, dar e un joc ce merită încercat pe PC cu un abonament la „Ubisoft+”, doar pentru a-l termina . Overall, e o experiență forgettable din toate punctele de vedere.