Ultima actualizare la iunie 23, 2026
Am avut ocazia să încerc Directive 8020, dezvoltat și publicat de către Supermassive Games. Este unul dintre cele mai așteptate titluri ale acestui an când vine vorba de narațiune.
Ce-i drept, este primul joc din seria The Dark Pictures pe care l-am încercat, așa că am intrat cu așteptări destul de ridicate, având în vedere laudele pe care le-a primit această serie de-a lungul anilor.
Pot zice doar că… așteptările mi-au fost ușor ruinate, dar nu în întregime. Obiectivul lor principal a fost, cu siguranță, să ne livreze o poveste bună, mister și ceva care să te copleșească pe parcurs… și, ce-i drept, chiar au reușit asta. Totuși, au existat alte criterii în care jocul nu a sclipit la fel de mult.
Colegul, tu ești?
În primul rând, aș vrea să discut puțin despre cum acest joc te prinde încă din primele 10–15 minute de joc… pardon, film. Fiind ceva interactiv, unde nu ești nevoit să dai bara de la 100 m ca pe FIFA, aici poți lejer să folosești controller-ul cu o singură mână.
De asemenea, dacă ești un fanatic al acestui gen și le joci doar pe acestea, cel mai probabil nu vei face stick drift la controller prea curând.
Lăsând glumele la o parte, am apreciat faptul că interacțiunea începe atât de bine și straightforward: îți promite lucruri bune încă de la început, iar povestea are un pacing excelent, fără 100 de ramuri neînflorite care nu se termină niciodată.
Îmi poți spune pe cine urmăream?
Și iată că am ajuns la categoria unde nu pot lăuda acest titlu foarte mult, poate chiar deloc. Gameplay-ul din Directive 8020 ar trebui să fie inexistent, cel puțin din ce ne-au arătat prin prezentări.
Totuși, faptul că ai atâtea secvențe în care urmărești personaje sau te ascunzi de ele mă frustrează teribil.
Aceeași problemă am avut-o și cu un joc precedent din 2024, și anume The Casting of Frank Stone, unde gameplay-ul a fost atât de plictisitor încât voiam să intru pe YouTube și să urmăresc doar cutscene-urile.
Aici, totuși, au fost mai puține momente de genul acesta; am putut rezista până la episodul 8 (finalul). Prompt-urile și quick time events au fost minime, nu au reprezentat o provocare mare, dar uneori te puteau lua prin surprindere. Asta m-a făcut, de câteva ori, să greșesc și a trebuit să trăiesc cu consecințele.
The Expanse, Osiris Afterborn
Când vine vorba de grafică, categoric jocul este ce trebuie pentru generația asta. Rulând pe Unreal Engine 5, cel mai accesibil și popular motor grafic în momentul de față, Directive 8020 s-a bazat pe fotorealism și expresii faciale în stil Naughty Dog, unde scenele sunt pline de emoții.
Ce-i drept, nu sunt un fan al jocurilor Sci-Fi — persoanele care îmi citesc recenziile probabil și-au dat seama de asta, menționând-o în fiecare joc Sci-Fi. La un moment dat devine categoric obositor, dar nu vreau să existe o confuzie între a aprecia stilul și a detesta stilul respectiv.
Trecând mai departe, nivelul de detaliu a fost unul grozav; mi-a adus aminte de The Expanse, atât serialul, cât și jocul video pe care îl vom primi în viitorul apropiat.
Hit them with the flow
Am avut o problemă uriașă cu coloana sonoră — nu neapărat cu soundtrack-ul, acela a fost bun — dar efectele sonore și blur-ul constant de CD zgâriat au fost atroce. Nu m-am putut bucura de experiență în întregime din cauza acestui aspect.
Soundtrack-ul, cum am menționat mai sus, este excelent, în special piesele de la fiecare final de episod.
Dacă ai și concluzia sau ratingul final, trimite-le și le pun impecabil cu diacritice și flow curat.
The Visitor, varianta premium
Categoria unde s-a pus cel mai mult suflet a fost, cu siguranță, povestea. Premisa în sine este una destul de simplistă: avem o echipă de astronauți care s-au adâncit în spațiu pentru a face o cercetare uriașă; un asteroid se prăbușește pe navă, dar se descoperă prea târziu că nu a fost doar un asteroid, ci o altă ființă extraterestră sub forma unui parazit care își depune controlul asupra oamenilor.
În mare parte, te joci un titlu în care personajele încearcă să supraviețuiască cât mai mult în navă, fără a da față în față cu persoanele deja infectate și controlate de parazitul respectiv.
Mi-a plăcut foarte mult cum narațiunea este împinsă prin mai multe personaje — nu ai doar unul singur pe care te axezi; toți sunt protagoniști și antagoniști în același timp, depinzând foarte mult de alegerile pe care le faci de-a lungul jocului.
De asemenea, ca în orice joc de la Supermassive, ai un „rewind”, care îți permite să dai timpul înapoi și să experimentezi o alegere alternativă.
Okay, poate că vreau mai mult spațiu de acum
Pot spune că Directive 8020 este un joc foarte bun pentru fanaticii Sci-Fi și, în special, pentru cei pasionați de Horror. Ce-i drept, este mai puțin horror decât ce a mai făcut Supermassive în trecut, dar, la o reducere bună, pot declara că acest joc merită jucat… sau, mă rog, vizionat împreună cu prietena, prietenul, câinele, pisica sau orice persoană apropiată.
Nota finală este de
– 7/10 –
Un adevărat fanatic al industriei de gaming asiatice, în special China. Pasionat de gaming modern, cinematografie și mitologie. Dante ne oferă tot timpul o mână de ajutor când vine vorba de un titlu chinezesc.
