Ultima actualizare la iunie 22, 2026
Am avut ocazia să încerc un titlu de la care nu am avut nici măcar o așteptare, pe lângă asta, mi-a scăpat complet de sub radar, dar într-un final, am reușit să-i dau de cap în câteva ore de gameplay. „Aphelion”, dezvoltat și publicat de către „Don’t Nod”, este unul din acele jocuri făcute doar pentru a exista, nu pentru a aduce o experiență plăcută prin categoriile lui.
Nu zic asta pentru că este un joc făcut în scârbă, dar fiecare categorie este absolut banală având în vedere istoria studio-ului în a face jocuri decente spre bune.
Glaciar și spațial
Aphelion pretinde că este un cinematic third-person action-adventure game, dar acțiunea și părțile cinematice lipsesc mai tot timpul.
Ideea în sine este una destul de saturată în momentul de față, având în vedere că avem zeci.. poate chiar sute de jocuri sci-fi în care „astronauții” încearcă să supraviețuiască în timp ce își execută misiunea.
Ce m-a deranjat foarte mult încă din start la acest joc.. a fost cu siguranță performanța și gameplay loop-ul, mai bine zis, parkour-ul. După ce au făcut „Jusant”, un joc excepțional de cățărare a obstacolelor, mă așteptam ca Aphelion să fie ceva mai copt, fiind și un joc mai nou.
Totuși, pot spune doar că am rămas dezamăgit, controalele sunt foarte clunky, design-ul lumii și obstacolele sunt de prost gust și învechite, iar povestea este.. nepiperată!
Jusant, te vreau înapoi
Când vine vorba de combat, este neexistent, chiar dacă ne-a fost promisă o „acțiune”, totuși, gameplay-ul în sine, și anume parkour-ul hiperactiv și plictisitor nu este chiar atât de intens pe cât ai crede.
Desigur, nu îl poți compara cu jocurile precum „Uncharted” , „Tomb Raider” sau chiar „Mirror’s Edge”, chiar dacă acolo focus-ul este schimbat. În Aphelion te simți ca și în Death Stranding, doar că aici nu ești un curier spațial, ci mai degrabă un astronaut rătăcit, mergi în toate părțile, dar nu ajungi niciodată unde trebuie.
Hai să spun câte ceva despre ce mi-a plăcut la acest joc. În primul rând, a fost foarte scurt și nu s-a lungit degeaba cu content risipitor. În al doilea rând, schimbarea de personaje și relația dintre cele două a fost agreabilă, cât să mă țină prins până la finalul jocului, ba chiar să îi fac și trofeul de platină.
Fiecare personaj are un stil diferit, femeia este mult mai axată pe parkour și urmărit, iar bărbatul este axat pe supraviețuire, având un sistem de oxigen, care dacă ajunge la 0, îl vedem plutind printre asteroizi fară nici o suflare.
Unreal Engine, dar cam obosit
La partea de grafică, jocul nu ne livrează absolut deloc.. nici măcar la stilul artistic. Are acel stil pe care îl vezi mai tot timpul în jocurile de genul, poate și cele din 2010 în jos.
Iar ca și fidelitate grafică, din nou, nu se compară nici măcar pe jumătate cu Jusant, care s-a folosit de Unreal Engine 5 aproape în întregime.. acesta în schimb, pare să fie o glumă proastă a studio-ului.
Okay.. okay, nu-mi dau căștile jos
Nu am de ce să mint și să mă simt cu musca pe căciulă, am întâmpinat câteva piese din soundtrack care chiar mi-au plăcut, se vede că măcar compozitorul și-a dat silința în a face ceva de calitate în acest titlu „obscur”.
Efectele sonore în schimb, nu pot spune că m-au dat pe spate, dar nici nu au fost chiar cele mai rele. Ce-i drept, studio-ul s-a confruntat întotdeauna cu o coloană sonoră mai slăbuță, chiar și în cel mai lucrat joc al lor din ultimii ani, „Banishers: Ghosts of New Eden”, care ne-a promis multe.. dar ne-a livrat puține.
Pr0jekt – Salvează Soțul
Povestea jocului cu siguranță a fost punctul forte al jocului, având suficientă dezvoltare încât a ne aduce un interes.. măcar să-l terminam până la finalul zilei. Exact ca și în „Pragmata”, plot-ul nu este neapărat un factor care te face să citești fiecare linie de dialog, dar relația dintre cele 2 personaje este adevăratul sirop al gheții.
În Aphelion, mi-a plăcut faptul că.. în afara de începutul jocului, personajele principale nu se văd absolut deloc, dar își dau semne, ba chiar halucinează, ca și cum ar fi tot timpul unul lângă altul. Nu doresc să dau prea multe spoilere având în vedere că nu este o poveste deloc rea, pot zice doar că au fost unele scene la care chiar am stat atent, fără să mă plictisesc deloc.
Bun pe GamePass, rău pe Steam
Și iată că am ajuns să ne dam verdict-ul despre acest titlu pe care probabil nimeni nu îl va juca, în afara de persoanele care chiar nu mai au ce juca pe XBOX Game Pass. Cum am precizat și în categoriile de mai sus, nu este un joc pe care ai vrea să-l cumperi, mai ales la prețul uluitor de mare pe care îl are acum (30$).
De asemenea, performanța este oribilă pe PlayStation 5 Pro, nu doar că nu are setări de accesibilitate grafică, dar rulează la 30FPS, uneori cu scăderi de câteva cadre, ceea ce mi se pare josnic din partea unui joc care nu mănâncă resursele la micul dejun. Recomand acest joc doar prin Game Pass sau la o reducere masivă de 70-80%.
Nota finală este de
– 4/10 –
Un adevărat fanatic al industriei de gaming asiatice, în special China. Pasionat de gaming modern, cinematografie și mitologie. Dante ne oferă tot timpul o mână de ajutor când vine vorba de un titlu chinezesc.
