Ultima actualizare la iunie 23, 2026
Și iată că am primit primul fighting game major din acest an. Chiar dacă această recenzie este puțin întârziată, m-am decis că acum este cel mai bun moment pentru a juca singurul joc de tip fighter din acest an care chiar avea potențial… desigur, asta doar pentru a mă pregăti de următorul joc, și anume Avatar Legends: The Fighting Game.
Pot spune din start că nu sunt, și nu am fost niciodată, un fan al seriei Invincible. Am cunoștințe minime despre plot, personaje și sistemul de putere din univers, dar nu pot spune că aș înțelege în întregime ce face fiecare personaj.
Brutalitate arătată în pumni
„Skybound Games” ne-a adus un titlu interesant… pot spune, având în vedere că nu am avut prea multe jocuri cu acest IP. Cel mai probabil au văzut cât de popular este „Omni-Man” în Mortal Kombat 1 și s-au decis să facă propriul lor joc fighter de buget mare (AAA).
Ce pot spune… nu sunt un fanatic al acestui gen; am puțin pedigree în fiecare serie populară, asta incluzând: Tekken, Street Fighter, Mortal Kombat, Dead or Alive și multe altele.
Cunosc anumite mecanici, cum sunt făcute, sistemele old-school, ba chiar și în ziua de astăzi îmi aduc aminte de câteva combo-uri populare din Mortal Kombat 9. Totuși, în Invincible VS am avut senzația nasoală de copleșire… sau, mai bine zis, un burnout masiv.
Am stat puțin pe gânduri să văd ce mi-a produs această stare încă din primele ore și am ajuns la aceeași concluzie pe care am avut-o și la alte jocuri fighter din ultimul timp, precum Hunter x Hunter: Nen Impact.
Pur și simplu se simt foarte ieftine și nebalansate, în special în meciurile online, unde se poate observa clar că personajele au o problemă uriașă de balansare a daunelor provocate și a impact frame-urilor.
De ce este Superman costumat în alb?
Am ajuns la cea mai importantă categorie când vine vorba de jocuri de tip Fighter… și anume GAMEPLAY-ul. Invincible VS nu este un joc de lupte clasic, precum Mortal Kombat sau Tekken, ci este unul de nișă, mai exact un 3v3, unde trebuie să te folosești de mai multe personaje în luptă pentru a domina adversarul.
De asemenea, luptele durează mai mult. Am fost plăcut surprins să văd că complexitatea combo-urilor și a sig-urilor este atât de bună; mă așteptam să fie ceva ieftin, unde frame-urile nu sunt balansate perfect, precum în Melty Blood.
Cred că cel mai mult timp l-am petrecut în Online, dar nu am neglijat deloc modul singleplayer, despre care vorbim puțin mai încolo în recenzie.
Cast-ul de personaje aș presupune că este cel la care toată lumea s-a așteptat: personajele principale și cele care mai au câte ceva în poveste. Am reușit să testez moveset-ul pentru majoritatea personajelor și pot declara că sunt foarte bine făcute, în special animațiile.
Pac.. și murdăria dispare, sau nu
Desigur, una dintre cele mai mari laude pe care le am pentru acest joc este, cu siguranță, stilul artistic, care, pe alocuri, mi se pare cu mult superior față de cel din seria de pe Amazon Prime, dar puțin inferior celui din benzile desenate… desigur, asta vine de la o persoană relativ nouă în acest univers.
Din nou, hărțile mi s-au părut foarte bine structurate, având și mecanica din Injustice și Tekken, unde poți trece prin mai multe nivele ale unei arene.
Mâini tăiate, picioare tăiate
Când vine vorba de sunetul jocului, nu cred că pot comenta foarte mult, mi-a plăcut tot. Coloana sonoră se aude cum trebuie, iar fiecare coastă ruptă, pumn în față și picior zdrobit are un anume fel de a te băga în personaj.
Cât despre soundtrack, nu este neapărat un orgasm pentru urechi, dar te poate ține în priză ore în șir, cât timp îți distrugi adversarii cu mișcările pe care le-ai învățat din tutorialele de pe YouTube.
Multiversul nebuniei
La categoria respectivă aș putea zice că sunt paralel și nedemn să extind o conversație despre povestea jocului Invincible VS, dar îmi pot da cu părerea fiind un străin.
Povestea din joc se bazează pe multivers, mai degrabă pe o realitate alternativă față de cea din serial, unde personajul nostru principal, Mark Grayson, aka Invincible, este menit să se lupte cu Viltrumiți din alte realități, alături de fețe familiare.
Am avut parte de maximum două ore de poveste, în care fiecare scenă s-a simțit ca o simplă pregătire pentru luptă, neavând foarte multă narațiune între ele, lucru care m-a dezamăgit puțin.
Bun, dar mai stăm pe tușă
Și iată că am ajuns la ultima categorie, cât și la concluzia mea despre acest joc fighter pe care nu l-am apreciat la fel de mult cum poate ar fi trebuit. Invincible VS categoric nu este un joc rău, dar, la prețul pe care îl are, aș putea spune că este o apăsare încetă pe o inimă rămasă fără puls.
Nu se simte ca un joc cu foarte mult content, nici ca unul pe care l-aș juca ani de zile, ci mai degrabă ca un joc făcut special pentru fanii IP-ului Invincible, care vor, din când în când, să se adune la un prieten pe canapea și să își fisureze oasele reciproc.
Nota finală este de
– 6.8/10 –
Un adevărat fanatic al industriei de gaming asiatice, în special China. Pasionat de gaming modern, cinematografie și mitologie. Dante ne oferă tot timpul o mână de ajutor când vine vorba de un titlu chinezesc.
