Ultima actualizare la octombrie 4, 2025
Nu pot spune că sunt un fan înrăit al seriei “Silent Hill”, poate fiindcă nu am prins perioada PS2 când seria a fost în apogeu, dar țin minte că domina scena cu ceva inovator. Totuși, în ultimii ani, Konami s-au decis să readucă seria spre gloria pe care a avut-o “Back in the ol’ days”. Personal, am început să am așteptări destul de mari încă de la lansarea titlului “Silent Hill 2 Remake”, (excepțională experiență) care a fost lansat în anul precedent.. și legat de asta, nu am rămas dezamăgit nici în ziua de astăzi, asta doar dacă nu luăm în considerare abominația de “Silent Hill: The Short Message”, un eșec despre care nici nu vreau să discut. Lăsând celelalte titluri la o parte, am pierdut noțiunea timpului zilele astea cu “Silent Hill F”, o bijuterie artistică făcută de către Neobards Entertainment și publicat de Konami.
De asemenea, nu am de ce să o ascund, dar probabil cu toții am avut mici ezitări când vine vorba de Neobards, neavând cea mai bună reputație de pe piață, dar.. mă bucur enorm că dezvoltatorii mi-au pus îndoielile în cui și ne-au livrat un Silent Hill (care nici măcar nu are acțiunea în orașul Silent Hill) excepțional.
O primă impresie excelentă
Fiind un mare fan al culturii japoneze și al stilului horror-floral, dar și un consumator vrednic de titluri Survival-Horror, având o tonă de experiență în serii precum Resident Evil, The Evil Within și Dead Space, pot menționa că Silent Hill F este un entry solid în acest gen, ba chiar l-aș pune pe lângă vârful “lanțului trofic” al genului. Ca și prima impresie pe care am avut-o când am intrat în joc, a fost că jocul.. chiar dacă e diferit față de celelalte jocuri Silent Hill, reușește să păstreze cele mai bune părți din franciză și să le transforme în ceva mai modern, de la puzzle-uri, muzică, chiar și până la ceața legendară cu care sunteți mulți obișnuiți.
Pe lângă asta, lovitura sub centură cu estetică brutală și misterul plot-ului sunt niște adaosuri pe care nu vrei să le eviți, mă rog.. nu prea ai cum să eviți estetica. Cred că singura chestie semi-negativă pe care o pot spune, este despre combat, pe seama căruia vom vorbi îndată.
Combat clunky, dar bun?
Pot spune clar că această categorie este cea mai importantă în orice titlu pe care îl joc, dar Silent Hill F mi-a lăsat impresia că nu ar conta atât de mult, fiind un joc pe care l-aș juca pur și simplu.. și strict pentru ambianță. Acțiunea propriu-zisă începe de abia prin capitolul 2, unde personajul nostru principal este forțat să lupte cu niște creaturi cu un design interesant, dar foarte similar cu cel din Silent Hill 2. Pe lângă locația unde se întâmplă acțiunea principală, cea mai mare schimbare a fost direcția combat-ului, de la Third Person Shooter la un Hack and Slash slow paced cu mici apucături de Souls-like.
Lăsând gluma la o parte, jocul în sine nu este soulslike, dar sunt inspirații care te vor face să te simți exact ca și într-unul, precum: dificultatea ridicată, poziționarea și management-ul staminei, inamici care iți pot da jumătate din bara de HP dintr-o singură lovitură și bossi de câteva ori mai mari ca și tine, cu un moveset vast. Personal, sunt un fan al combat-ului de genul Hack and Slash, dar în acest titlu, cred că se putea să fie mai mult rafinament. Dodge-ul și mecanica de Stagger se simt clunky, iar animațiile sunt de speță mai joasă, ceea ce uneori mă făcea să îmi ies din pepeni, motivul fiind bugetul mai mic pe care l-a avut acest titlu, chiar de asta m-am decis să înțeleg de ce nu s-a pus un accent atât de mare pe combat, mai ales că este primul lor titlu de acest gen. Armele melee se strică tot timpul, iar jocul iți permite să ai 3 din ele în inventar. De obicei, armele se găsesc puțin mai greu, dar depinde foarte mult și de nivelul de dificultate, jocul având 3 dificultăți principale pentru fiecare categorie. (Combat – Puzzle) Ele sunt:
• Story: primești mai mult loot, armele se strică mai greu, inamici mai slabi și puzzle-uri mai simple cu tot felul de hints.
• Hard: Inamici mai puternici și agresivi, loot-ul scade, consumul de stamina e mai mare și puzzle-urile sunt puțin mai complexe.
• Lost in the Fog: Dificultatea pe care o deblochezi abia după ce termini jocul, făcută special pentru New Game+. inamicii sunt foarte puternici și totul este mai greu, puzzle-urile sunt și mai complexe, iar trebuie să te folosești doar de Jurnal pentru a le completa.
Pe lângă asta, jocul are și o varietate de colectibile destul de generoasa, star-ul fiind Omamori-urile.. talismane pe care le găsești în locuri mai ascunse de-a lungul playtrough-ului, fiecare iți oferă câte un bonus important pentru a înainta fără probleme. Varietatea de inamici și de bossi e o altă problemă minoră de care m-am plâns cât timp încercam să mă obișnuiesc cu combat-ul. Sunt.. puțini, atât pot spune, nu e neapărat ceva rău care să strice jocul exponențial, dar uneori repetivitatea inamicilor te poate plictisi în când ți-e lumea mai dragă.
În categoria de gameplay, am simțit că puzzle-urile ingenioase au fost cireașa de pe tort. Am întâmpinat niste puzzle-uri atât de bine structurate și unice, încât am vrut să le testez pe fiecare dificultate, să văd ce mai aduce nou și cu ce le poate face mai dificile decât sunt. (SPOILER ALERT, nu sunt atât de dificile..) La un moment dat, am întâmpinat un puzzle într-un lan de orez, unde au fost mai multe sperietori cu uniforme, jocul mi-a dat niște hint-uri și a trebuit să îmi dau seama care este cel real, ca după să mă ghideze acea sperietoare către următoarea zonă, totuși, dacă alegeam o altă sperietoare, prindea contur și începea să mă atace. La prima impresie, pare ca ceva simplu și prostesc, dar îmi doresc să experimentez din nou satisfacția pe care am avut-o terminând acel puzzle pentru prima dată.
O atmosferă extraordinară
Când vine vorba de grafică și environment, simt că aș putea să scriu ore în șir despre stilul artistic pe care numeroși artiști talentați s-au adunat și au format o echipă excepțională pentru a ne-o livra. Cum am zis și în categoriile de mai sus, Silent Hill F este foarte diferit încă de la gameplay până la stilul artistic, unde față de jocurile precedente din serie, acțiunea principală se petrece în Japonia Rurală, mai exact în Ebisugaoka, un sat fictiv, învăluit de foarte multă ceață și mister, cu tot felul de infecții și creșteri parazitare. Totuși, detaliul care m-a acaparat cel mai mult a fost aspectul și varietatea florilor, o adiție super bună pentru un titlu de acest gen, probabil chiar ceva unic. Peisajele sunt tradiționale japoneze, totul clasic, de la locuințe până la drumuri și pavaje.
Design-ul inamicilor este de aceeași seama, aș putea zice că sunt construite pentru a amplifica povestea. Rulând pe Unreal Engine 5, engine-ul „atotputernic” folosit de către 80% din studio-uri în momentul de față. Personal, nu am avut experiențe foarte neplăcute cu acest motor grafic, ba chiar consider că e unul dintre cele mai bune când vine vorba de fidelitatea grafică. Folosește adaosuri complicate ca Lumen și Nanite, în detaliu zis: – Iluminare globală și Geometrie detaliată fară pierderi de performanță. – Cele 20+ ore de gameplay le-am petrecut pe PlayStation 5 Pro, unde am avut o tonă de Frame Drops, în special pe la sfârșitul jocului, unde sunt o tonă de inamici.
Sunetul și Muzica strigă „Silent Hill”..
Cât despre sunet, nu am avut nimic de comentat, tematica este degradarea psihologică, aceeași mâncare de pește ca și în jocurile precedente din serie. Fiecare foșnet și sunet scos de către inamici este de-a dreptul terifiant, ceea ce este ideal pentru un joc horror psihologic, unde jumpscare-urile sunt inexistente, te rezumi doar la frica dată de către mediul înconjurător și sunet.
Muzica este compusă de către Akira Yamaoka, care a revenit în splendoare cu stilul său emblematic și trist. Fiind compozitorul legendar al seriei, și lucrând la alte proiecte foarte bune, ca și Days Gone de Sony Interactive Entertainment, dar și la următorul film bazat pe Silent Hill care urmează să se lanseze la începutul anului 2026, pot spune doar că Mr. Akira nu ne poate dezamăgi. De asemenea, ca și un side note, în artbook-ul jocului, sunt câteva schițe de sunet, niște notițe ale compozitorilor implementate în artbook..
Poveste tristă și complexă
Să fim serioși acum, majoritatea jocurilor lansate generația asta, au avut o poveste teribil de proastă, sau cel puțin mediocră, nimic interesant sau unic, dar aceleași idei și focus liniar, fară nici o inspirație. Totuși, Silent Hill F ne-a livrat o poveste cu adevărat captivantă. Plină de mister, lăsându-mă cu o căruță de întrebări după fiecare capitol prin care am parcurs. Povestea este divizată în 5 ending-uri, eu am reușit să fac doar 3 dintre ele, deci nu mă voi pronunța în totalitate în această categorie.
Cred că cel mai bine e să vă zic un mic rezumat al poveștii, fără a da prea multe spoilere. În Silent Hill F, o avem ca protagonist pe Hinako Shimizu, o adolescentă retrasă, cu foarte mult abuz în familie de la un tată agresiv și nepăsător. Hinako, săturată de certurile pe care le are zilnic cu tatăl ei acasă, pleacă cu motivația de a evada cu totul de viața chinuitoare pe care alte persoane i-au băgat-o pe gât. Povestea se complică pe parcurs și este foarte greu să înțelegi ce este real și ce nu, tipic pentru un joc din seria Silent Hill, așa-i? Totuși, lupta principală este intre Hinako și gândurile propri.. sau mai degrabă, evitarea de a ajunge o „mireasă însângerată„. În mare parte, am rămas surprins de poveste, și am fost hooked la fiecare cutscene, dar trebuie să luați aminte, cum am precizat mai sus, inspirațiile din souls sunt aici, deci pentru a înțelege „lore-ul”, este recomandat să citiți orice notiță sau jurnal de vă apare în cale.
Am primit exact ce voiam
Cu un gameplay bun, o grafică uimitoare și o coloană sonoră demnă de premiul Oscar, Silent Hill F este candidatul meu numărul 1 de până acum pentru Game of the Year. Am adorat fiecare clipă petrecută în acest joc, chiar dacă mi-a luat puțin mai mult timp să mă obișnuiesc cu clunkyness-ul oferit de combat. În rest, chiar dacă jocul are doar vreo 12 ore de gameplay, susțin cu tărie că este o capodoperă must-buy pentru orice fan al genului Survival-Horror, având tot ce îi trebuie ca să fie dezlănțuit în vârful lanțului trofic. Felicit întreg studio-ul Neobards pentru acest proiect de succes.. și sper ca următorul titlu să ne surprindă și să fie chiar SUPERIOR de ce ați reușit să ne livrați.
Nota finală este de
– 9.8/10 –
Un adevărat fanatic al industriei de gaming asiatice, în special China. Pasionat de gaming modern, cinematografie și mitologie. Dante ne oferă tot timpul o mână de ajutor când vine vorba de un titlu chinezesc.
