Silent Hill 2 Remake: Recenzie

Se pare că așteptarea a luat sfârșit.. Remake-ul unuia dintre cele mai bune și emblematice jocuri Survival-Horror a venit și ne livrează mult mai multe decât ne așteptam. Cu toate că majoritatea am rămas sceptici când Konami a anunțat că remake-ul vă fi făcut de către „Bloober Team”, (The Medium, Layers of Fear). Totuși, am fost foarte plăcut surprins să văd că au reușit să ne livreze una dintre cele mai bune experiențe ale genului respectiv din ultimul timp, eclipsat doar de remake-ul altui joc legendar din 2005, „Resident Evil 4 Remake”.

INTRO

Personal, nu am jucat originalul, dar după experiența pe care am avut-o în acest joc, cu siguranță voi încercă toată seria.. cu toate că am rămas dezamăgit de Silent Hill: The Short Message, care s-a lansat tot anul acesta la sfârșitul lunii Ianuarie. Jocul începe exact ca și originalul, fiind un remake, era de așteptat.. totuși, e de lăudat că studio-ul a reușit să păstreze atmosfera pentru care originalul a fost atât de iubit și unic. Pe lângă asta, am știut din start că jocul e bazat pe o tentă mult mai horror decât celelalte jocuri Survival-Horror lansate în ultima perioadă, nu doar de la atmosferă, ci și de la sunet.

GAMEPLAY ȘI COMBAT

Când vine vorba de gameplay, e mult mai diferit față de cel original, gameplay-ul fiind bazat pe jocurile moderne Resident Evil pe care le iubim cu toții, o îmbunatățire majoră dacă e să o spun așa.. totuși, nu se simte la fel de bine ca și Resident Evil 2/3/4 Remake. Are o tonă de probleme când vine vorba de movement și greutatea loviturilor, 99% din timp, se simte ca și cum ai da într-un sac de box, decât într-un monstru uman.

În rest, nu am avut probleme foarte mari cu combat-ul, gunplay-ul s-a simțit okay, varietatea inamicilor și a armelor a fost și ea foarte acceptabilă, singura nelămurire am avut-o cu bossii, într-adevăr, au fost emblematici, dar cam aici se opresc laudele, în rest, au fost doar inamici basic cu mai multă viață și un design similar. Aș vrea să vorbesc puțin și despre puzzle-urile pe care jocul ni le-a oferit.. iți poți alege dificultatea încă de la început pentru puzzle-uri, ai 3 dificultăți în total, ( ușor, medium, greu). Am mers pe cea mai ușoară dificultate doar pentru că nu sunt un om care gândește atât de mult într-un joc video ( și care preferă acțiunea) ..

La început, chiar am fost foarte derutat, experiența am avut-o din seria Resident Evil, dar puzzle-urile păreau mult mai complicate, trebuia să pui totul cap la cap doar că să rezolvi un singur puzzle, care te duce la alt puzzle și rezolvând puzzle-ul respectiv, reușești să ai un item pentru un alt puzzle înaintat. Fun fact, scriu recenzia asta atât de tărziu doar pentru că nu am putut sta mai mult de 2 ore pe zi jucandu-mă jocul, aveam migrene nasoale din cauza nervilor provocați de către puzzle-urile respective, a trebuit să mă folosesc de ghiduri la anumite puzzle-uri.

GRAFICĂ ȘI ENVIRONMENT

Am ajuns la cea mai bună categorie în care jocul sclipește tot timpul.. GRAFICA. Este primul lucru de care te izbești când intri în el, arată excepțional de bine, texturile sunt de cea mai înaltă calitate, animațiile sunt top notch și mai ales lumina ambientală + reflexiile, toate arată ireal de bine, uneori, nu mă mai puteam dezlipi de ecran la cât de bine arăta tot.

Cu toate că multă lume se plânge de Unreal Engine 5, mai ales că am avut atât de multe jocuri stricate la lansare, optimizare făcută praf doar din cauza „engine-ului”, dar natura adevărată era doar că developerii sunt mult prea leneși pentru a optimiza jocul cum trebuie.. și se axează pe AI upscaling, sau cine știe, poate sunt șiretlicurile nVidia, AMD?? Presupun că nu vom afla prea curând.. În fine, lăsând asta la o parte, premiza era că, cu toate că engine-ul își ia atât de mult hate și este considerat „stricat”, nu pot zice altceva, decât că face minuni.. Black Myth: Wukong și Silent Hill 2 Remake sunt exemplele pe care le pot da oricărui crezător al teoriei engine-ului stricat și de toată speța.

SUNET ȘI MUZICĂ

Altă categorie în care jocul sclipește, probabil că este categoria sunetului și al muzicii. Cu mâna pe inimă pot declara că Silent Hill 2 Remake are una dintre cele mai bune coloane sonore pe care le-am auzit eu în toată cariera mea în această industrie. Vorba românului, e atât de înfricoșător încât te c*** pe tine la fiecare pas făcut de altă entitate. Sunetele focurilor de armă, al uneltelor, lacătelor, ba chiar și al scârțâitul podelei, sunt top notch. Par atât de reale și tot timpul te face să ai un amalgam de emoții negative, frică, disperare.. etc, v-ați prins voi. Lăsând sunetul, laud muzica la fel de mult, poate chiar mai mult.. au păstrat același compozitor și se vede că omul încă nu și-a pierdut talentul, în mare parte, sunt aceleași piese ca și în jocul original, dar remastered. Amplificate să fie potrivite pentru gaming-ul modern.

POVESTE

Povestea din Silent Hill 2 este probabil una dintre cele mai bune povești scrise vreodată în gaming, nu doar că ai personaje atât de bune, dar emoția și întorsăturile de situație fac jocul să fie o capodoperă care nu îmbătrânește, acum cu remake-ul, povestea este exact la fel, doar că.. având o grafica și o coloana sonoră mult mai bună, emoțiile sunt și mai intense.

Storywise, tot ce adaugă remake-ul sunt 2 ending-uri noi, pe lângă cele 6 pe care le-a avut jocul original. Pe scurt ( în caz că sunt persoane care nu au nici cea mai mică idee despre cum se mănâncă jocul), personajul nostru principal este un bărbat numit „James”, care și-a pierdut soția cu, câțiva ani în urmă.

James primește o scrisoare misterioasă de la o persoană care ar pretinde că este soția lui, Mary.. în scrisoare, spune că îi este foarte dor de el și îl așteaptă în locul lor special, și anume orașul „Silent Hill”, de unde vine și numele seriei. Ajungând acolo, James realizează că locul nu este la fel cum era cu mulți ani în urmă, dar iubind-o atât de mult, se decide să rămână în acel oraș blestemat pentru a își revedea soția încă o dată. Întorsăturile de situație sunt ce face jocul și mai special, având în vedere că este un horror mai mult psihologic. Vă las pe voi să descoperiți povestea.

CONCLUZIE

Cu un gameplay decent, o grafică uimitoare și o coloană sonoră demnă de premiul Oscar, remake-ul jocului Silent Hill 2 nu este foarte departe de a striga perfecțiune! Într-adevăr, nu este la nivel de Resident Evil 4 Remake, dar se simte ca și un început grozav pentru Konami și Bloober Team, mai ales după dezamăgirea de Short Message pe care am primit-o anul acesta. Jocul este o exclusivă de PS5 și PC, probabil nu va ajunge niciodată pe XBOX, totuși, este unul dintre singurele jocuri de anul acesta pe care îl recomand tuturor (mai ales fanilor horror) să îl joace chiar dacă este la Full Price. La cât de bun a fost acest titlu, îmi pun toată încrederea în remake-ul jocului Metal Gear Solid 3, la care îi voi face review anul viitor la lansare.