Ultima actualizare la aprilie 23, 2026
Cum am precizat și în recenzia mea făurită special pentru „Arknights: Endfield”, nu am fost.. și nici nu voi fi un fanatic al acestui gen numit GACHA. Pot spune cu certitudine că majoritatea jocurilor care intră în categoria asta, au rareori și un bine, mai mult decât rău.
Spre exemplu, „Arknights: Endfield” are un sistem foarte simplu, dar senzațional, când vine vorba de sistemul de nivel și îmbunatățire. Din start voi zice că jocul despre care scriu în această recenzie, și anume „The Seven Deadly Sins: Origin”, nu se ridică.. nici pe aproape de nivelul lui Arknights: Endfield, dar rămâne un titlu solid pentru studio.
Manga transformat în joc
Întotdeauna am iubit universul „The Seven Deadly Sins”, fie că e seria originală sau sequel-ul, „Four Knights of the Apocalypse”. Am fost bucuros să văd că nu au neglijat nici una dintre serii, adăugând zone și personaje cheie din ambele serii.
La prima vedere, jocul iți va semăna foarte mult cu „Genshin Impact”, ambele având lumi foarte colorate. Totuși.. dacă ai puține cunoștințe despre world building-ul din SDS, probabil așteptările tale se vor înălța către cer. Am fost dezamăgit să văd că aici nu este cazul, dar despre asta vom discuta puțin mai jos în recenzie.
Prima impresie pe care mi-a făcut-o acest titlu a fost una chiar.. surprinzător de bună! S-a văzut încă din primele minute că acest titlu a avut un buget colosal, chiar și pentru Netmarble, de la care nu am avut așteptări atât de mari.
În acest joc nu joci ca și „Regele din Liones, Meliodas”, ci cu fiul lui, „Percival”, unul dintre personajele cheie al sequel-ului. Desigur, fiind un joc cu „Character-Gacha”, nu ești obligat să joci pe tot parcursul aventurii doar cu un personaj, le poți schimba în timp real după puțină avansare în poveste.
După acest joc, am încredere că Yamcha îl bate pe Goku
La categoria de Gameplay nu pot spune că m-am putut plânge foarte mult, dar nici nu am iubit combat-ul din joc. Pur și simplu mi l-am imaginat ceva mai diferit, fie că vine vorba de abilități, gameplay loop sau mișcări luminoase. Nu s-a simțit ca un titlu adevărat bazat pe materialul sursă, în special pentru că fiecare personaj s-a simțit foarte.. slab.
E ca și cum ai face un joc gacha open-world în universul „Dragon Ball”, iar Goku în SSG s-ar chinui să se bată cu „Yamcha”, care e boss. O situație de genul am întâmpinat cu acest titlu, demoni simpli, care nu au nici un efect asupra poveștii.. sunt acum calamități pentru personaje de 50x mai puternice că și ei. Aici categoric nu este o problemă a design-ului pe care îl are joc, ci mai mult de world-building + poveste.
Cât despre abilitați și personaje, aici am avut o dezamăgire și mai mare. Faptul că jocul se prezintă ca și un titlu care să respecte materialul sursă, îmi e puțin ciudat să văd că jumătate din întreg cast-ul de personaje cu care te poți juca, sunt originale, nu din serie. Problema mai mare pe care am avut-o a fost că lipsesc personaje cheie precum: Ban, Escanor, Zeldris, Estarossa, Elizabeth.. și așa mai departe. (Escanor a fost prezentat la câteva zile după ce am scris această recenzie, TOT NU ÎI SCUZĂ!).
Cât despre combat, nu ai o tonă de mecanici noi de învățat, în special dacă ai jucat Genshin Impact, mecanica de puteri elementale iți vor fi la îndemână. Am putut aprecia destul de mult varietatea de mount-uri pe care o ai.. cât și faptul că dezvoltatorii s-au sinchisit să adauge așa ceva, față de alte jocuri de teapa lui.
Regatul „Liones” in cea mai mare splendoare
Ei, uite măcar aici nu au făcut greșeli enorme. Grafica și stilul artistic nu doar că sunt perfecte pentru acest univers, dar animațiile sunt net superioare față de ultimele sezoane din anime.
Ce-i drept, noi, fanii SDS.. ne mulțumim cu puțin. Cum am precizat și mai sus, harta, culorile și stilul.. în mare parte, sunt foarte similare cu Genshin Impact, exact la asta mă gândeam când am intrat pentru prima dată în joc. Totuși, scala și design-ul inamicilor concurează față în față cu creațiile „Mihoyo”.
Recomand Playlist-ul cu piesele originale
De cele mai multe ori, prefer ca dezvoltatorii să adauge cât mai multe chestii originale când vine vorba de o adaptație 1 la 1 a unui manga, film, serial.. sau orice altă piesă de ficțiune. Totuși.. aș fi preferat ca muzica din acest joc să fie direct copiată sau eventual remixată pentru a aduce același sentiment, chiar dacă nu în întregime, către inimile noastre, a fanilor.
Piese precum: Perfect Time, Escanor’s Theme (Sunshine) și Flames of Reminiscence sunt cuplaje cheie a emoției pe care am primit-o când am văzut show-urile respective, iar starea pe care SDS: Origin mi-a dat-o a fost una.. goală, în cel mai rău sens al cuvântului. (chiar și piesa lui Escanor nu se potrivește absolut deloc, de la o brută de 2,8m cu o putere ce ar putea distruge jumătate de univers, sună mai degrabă a ceva ce s-ar pune la un personaj secundar care moare în primul sezon.)
Poate data viitoare..
Acum înțeleg vorba aia, „Omul dracului nu se schimbă orice ai face!” , îmi pare rău să văd că.. încă o dată, bătrânii au avut dreptate. După zeci de eșuări pe care Netmarble le-a întâmpinat de-a lungul aniilor, pot spune doar că.. și acest titlu face parte din același sac de cartofi.
Nu vreau să fiu înțeles greșit, ca și joc, nu este rău deloc, ba chiar în unele categorii se descurcă mult mai bine față de multe alte jocuri din acest gen pricopsit.. totuși, ca și adaptație a unui univers bogat, ajunge nu doar să dea în bară.. ci și pe lângă poartă.
Nota finală este de
– 6.8/10 –
Un adevărat fanatic al industriei de gaming asiatice, în special China. Pasionat de gaming modern, cinematografie și mitologie. Dante ne oferă tot timpul o mână de ajutor când vine vorba de un titlu chinezesc.
