Și iată că a sosit cel mai așteptat looter-shooter de anul acesta, din păcate, developerii au reușit să mă dezamăgească în privința tuturor aspectelor cheie de care jocul ar avea nevoie să fie un looter shooter grozav. „The First Descendant”, cunoscut ca și „Project Magnum”, făcut și publicat de către „Nexon”, este un joc care avea un potențial imens cu o tonă de idei ingenioase, părea că e primul joc din subgenul lui care e chiar next gen. Urmează să vă povestesc toate micile nelămuriri pe care le-am avut cu acest IP.
INTRO
Încă de la bun început, jocul s-a prezentat destul de onorabil, a avut un intro destul de puternic, dacă putem să îi spunem așa. Un tutorial drăguț în care te învață ideile de bază a jocului, similare cu a oricărui looter-shooter modern. Dar, cam aici se opresc toate laudele, după ce am intrat în hub-ul principal, am simțit o greață imensă de la framedrop-uri și UI-ul acela foarte încărcat, pe care, desigur, nu l-am băgat în seamă de la începutul jocului.
GAMEPLAY ȘI COMBAT
Am ajuns la partea care ar trebui să definească un joc din genul respectiv.. COMBAT-UL! Din nou, am rămas la fel de dezamăgit chiar și de la combat, înainte de lansarea jocului, inamicii, gunplay-ul și bossii, păreau top notch sau cel puțin pe placul meu. Well.. aparent, m-am înșelat amarnic. Gunplay-ul e foarte mediocru, inamicii se simt foarte spongy și bossii sunt boring overall. În „The First Descendant”, ai o groază de personaje cu care te poți juca, pe majoritatea le poți debloca doar cu ajutorul cardului tău bancar. Lăsând asta la o parte, în primele 30 de minute din joc, iți este dăruită ocazia de a iți alege un personaj (Descendant) cu care ești nevoit să joci până îl deblochezi pe următorul.
Jocul îți dă 3 personaje diferite.. Un tank (folosește scuturi care pot fi plasate și are capacitatea de a răsturna inamicii din fața lui. De asemenea, folosește Void Energy pentru a își îmbunătăți abilitățile), un mag (care încetinește și slăbește inamicii cu abilități de gheață, care includ țepușe de gheață de la distanță și un viscol foarte puternic) și un DPS (soldatul average pe care îl vezi în fiecare joc shooter, se folosește de grenade și alte abilități speciale pentru tragerea cu diverse arme). De asemenea, DPS-ul este cea mai bună alegere de început.
Am precizat mai sus că, pentru a debloca personaje noi, ai nevoie de cardul tău bancar, welll.. asta e cea mai ușoară metodă pentru a face rost de ei, dar îi poți debloca și prin „muncă cinstită”, folosind sistemul de crafting. Lăsând personajele la o parte, vreau să discut puțin despre mission design-ul oribil pe care developerii ni l-au livrat în „TFD”. Pe lângă că ești nevoit să stai în HUB-ul ăla groaznic, în boss fight-urile pe care le-am întâmpinat, am stat undeva la 30 de minute. Din alea 30 de minute, 5 minute m-am luptat cu boss-ul propriu zis, iar 25 de minute a trebuit să îi masacrez minionii cu un AI foarte stricat. S-a simțit foarte cheap în adevăratul sens al cuvântului. Misiunile overall sunt foarte boring, majoritatea sunt simple și îmi apar o groază de inamici pe care nici nu am chef să îi ucid, la cât de proști și plictisitori sunt. Overall, am fost foarte dezamăgit de tot ce ține de gameplay (să nu uitam că unele personaje costă 100$).
GRAFICĂ ȘI ENVIRONMENT
La partea grafică, nu mă pot plânge foarte mult, jocul arată foarte bine datorită motorului grafic pe care îl folosește (Unreal Engine 5). Am fost plăcut surprins să văd că jocul rulează destul de bine pe PC în unele zone (cu siguranță nu în HUB). Am testat performanța chiar și pe PS5, am avut un rezultat surprinzător de bun. Totuși, lăsând fidelitatea grafică la o parte, art design-ul mi se pare absolut oribil. Zonele sunt lifeless și generice, personajele arată prea basic, inamicii și bossii la fel. Cu toate sinceritatea declar că jocul ăsta nu poate fi salvat de către o fidelitate grafică atât de bună, dacă art design-ul e atât de oribil. Totuși, fiind un joc nou, în mirobolantul an 2024, unde avem tot felul de bangere precum: „Suicide Squad: Kill The Justice League”, „Stray Souls” și „Skull And Bones”, era și clar că vom avea o tonă de setări grafice și de accesibilitate de care ne vom folosi cât putem, măcar asta nu m-a dezamăgit, a avut suport pentru toate upscaling-urile importante.
SUNET ȘI MUZICĂ
Am ajuns la o categorie în care nu îmi pot da cu părerea cum trebuie pentru că am prioritizat categoriile de mai sus. SUNETUL din „The First Descendant” nu e unul chiar atât de rău, foșnăitul, pașii și sunetele ambientale au fost chiar bune pentru calitatea produsului respectiv, totuși, am fost foarte dezamăgit de muzică. Ce-i drept, nu m-am așteptat la ceva care să mă facă să simt dopamină continua, dar speram să fie cât de cât okay, cel puțin în boss fight-uri.. well, am rămas dezamăgit și la partea asta. Muzica e mult prea „mech” și lipsită de gust, cel puțin pentru placul meu.
POVESTE
Când vine vorba despre poveste, jocul nu a livrat absolut deloc. Plot-ul în sine e unul destul de închis și prost făcut, cel puțin, asta am simțit din orele pe care le-am petrecut în joc. Povestea din „TFD” se învârte în jurul umanității, evoluției, puterii și destinului. Povestea începe acum 100 de ani, când Vulgus, o rasă care voia doar răul, a invadat lumea, făcând ravagii și folosind oamenii ca experimente. Apoi au apărut „Coloșii”, devastând literalmente totul de pe Pământ. Vă puteți da seama și voi care este scopul nostru.. ne este asumat un rol de „descendant”, războinici însărcinați pentru a apăra umanitatea și continentul „Ingris” de către Vulgus. Povestea se complică ușor pe parcurs, dar vă las pe voi să aflați restul poveștii.
CONCLUZIE
Cu un gameplay mediocru, o muzică dezgustătoare și o poveste nedemnă de a fi urmărită, „The First Descendant” este un joc pentru o grupare foarte mică de fani ai genului respectiv, clar nu este pentru toată lumea. Cu toate că e Free to Play, nu mi-aș pierde timpul în a farma toate misiunile alea plictisitoare doar pentru a putea achiziționa un skin revealing. Overall, „Nexon” au dat-o în bară cu acest joc și am rămas complet dezamăgit la finalul zilei, nu pot recomanda jocul nimănui.
