Rise of the Ronin: Recenzie

Și iată că a sosit unul dintre cele mai așteptate jocuri ale anului de către mine. „Rise of The Ronin”, făcut de către „Team Ninja” și publicat de către „Sony Interactive Entertainment”, este un succesor spiritual Open World al seriei „Ninja Gaiden”. Am așteptat jocul ăsta cu nerăbdare, sperând că îmi va satisface nevoile de a re-juca „Ninja Gaiden” pentru a mia oară. Pot zice doar că .. am rămas foarte dezamăgit după ce l-am jucat timp de câteva ore.

INTRO

„Rise of The Ronin” începe cu un cinematic absolut spectaculos, care te face să adori jocul încă de la început. Intro-ul durează aproximativ 1 oră și jumătate dacă ești obișnuit cu jocurile făcute de către „Team Ninja”. După cinematic, jocul îți permite să îți creezi personajul cu care te vei juca pe de-a lungul playtrough-ului tău . Crearea personajului e foarte bună , cu toate că texturile personajelor, mai ales cele faciale, nu sunt atât de avansate, ai o gamă largă de opțiuni cu care îți poți personaliza personajul cum vrei tu. Pe urmă, ca în orice alt joc, ai un tutorial oarecum simplu, axat pe combat.

GAMEPLAY ȘI COMBAT

Am ajuns la cea mai importantă parte din joc, COMBAT-UL.. dacă ați încercat vreodată un joc de la „Team Ninja”, atunci vă puteți da seama că , combat-ul e foarte bun. Am putut observa că „Team Ninja” au implementat în „Ronin” câte un element din fiecare joc anterior. O tonă de mișcări sunt inspirate din „Ninja Gaiden”, la fel și armurile. Iar sistemul de combat e foarte asemănător cu cel din „Wo Long: Fallen Dynasty”, axat foarte mult pe parry și spargerea stance-ului a inamicilor. Beneficiezi de o tonă de tipuri de arme, de la katanas până la flamethrowere. De asemenea, armele și armurile au rarități , cele cu raritate mai mare , dau mai multe daune/ îți întăresc apărarea . Totuși , am fost foarte dezamăgit să văd că jocul suferă de o varietate mică de inamici, chiar și de bossi, majoritatea sunt oameni normali și au un aspect similar, ocazional, vezi pe unul cu mască pe față , dar asta nu mă încălzește deloc.

În tot playtrough-ul meu, am întâlnit doar 3 bossi care au meritat titlul de „boss”, restul au fost niște inamici normali cu mai multă viață . Cum am precizat și mai sus , jocul este Open World cu mai multe hărți .. mă rog, „regiuni”. Deblochezi toate regiunile avansând în poveste , prima fiind cea mai mare.. și ultima , cea mai mică . Cât despre activitățile pe care le ai în „Open World”, sunt toate dezamăgitoare . Se regăsește formula „Ubisoft” aici, nu că ar fi ceva foarte rău , dar în afară de eliberarea outpost-urilor unde ai 5 inamici și un cufăr , celelalte activități sunt degeaba, cauți pisici pe toată harta , deschizi cufăre random și activezi structurile pentru fast travel. Mission design-ul mi se pare la fel de penibil, am întâmpinat doar misiuni unde fac chestii foarte învechite , ca acum 15 ani.. ” Colectează 20 lemn”, ” Omoară samuraiul care mi-a furat nevasta „. Aș putea zice că se simte fix ca un „Assassin’s Creed” RPG.

GRAFICĂ ȘI ENVIRONMENT

La partea grafică, din nou, jocul e o dezamăgire completă.. fidelitatea grafică e foarte proastă pentru un joc care a fost ținut în development 8 ani și a primit foarte mult ajutor de la „Sony”. Lăsând asta la o parte , aș înțelege dacă fidelitatea grafică ar fi fost singura chestie proastă , dar faptul că artstyle-ul e atât de înțepător ( la cel mai prost mod posibil ).. mă face să fiu mult mai dezamăgit de joc. Animațiile personajelor în sine sunt groaznice, mai ales cele faciale, fizicile apei sunt eh, iar foliajul, iluminarea volumetrică și tot ce ține de fidelitate sunt învechite .

Toate astea datorită engine-ului antic pe care „Team Ninja” îl folosesc chiar și în ziua de azi. Tot la categoria asta vreau să precizez că .. performanța e la fel de proastă , jocul are 3 moduri de grafică , „Fidelity, Ray Traced și Performance”, le-am testat pe toate și am rămas la concluzia că „Modul de Performanță ” e cel mai jucabil dintre ele, dar, am putut observa o tonă de framedrops, mai ales în combat, de la 60FPS, îmi scădea chiar și la 40-45, uneori făcându-mă să pierd o tonă de progres.

SUNET ȘI MUZICĂ

La partea de sunete, jocul chiar nu mi-a adus satisfacție , sunetele în combat și în traversal au avut o calitate foarte proastă . Speram că , Clash-ul dintre săbii sau orice altă armă cu tăiș , să fie la fel de satisfăcător ca și în „Sekiro”, cel puțin în pe partea de sunet, am rămas doar dezamăgit . Totuși , muzica din ” Rise of The Ronin” a fost suficient de bună încât să pot lăuda jocul în categoria asta . O muzică tradițională și ” divină ” pentru estetica jocului.

POVESTE

Am ajuns la categoria unde am avut cele mai mari speranțe că va ieși ceva foarte bun, POVESTEA . Jocul a început foarte bine, dar cu timpul, s-a destrămat tot .. și -au folosit tot bugetul în a face un cinematic 11/10, la început , pe urmă am avut doar plot holes și o poveste predictable. De asemenea, povestea s-a lungit foarte mult în diferite aspecte. Pe lângă toate astea , am avut de-a face cu un voice acting absolut dezgustător , îmi venea să plâng și să rad în același timp la fiecare dialog, dialogul fiind și el foarte prost scris. De personaje, nu cred că mai are rost să zic , toate personajele au fost forgettable, în afară de villain.

CONCLUZIE

Mă doare foarte tare să spun că : „Am fost dezamăgit de către Team Ninja”.. studio-ul meu preferat din toate timpurile. „Masterpiece-ul” pe care ni l-au livrat, s-a dovedit a fi o bătaie de joc. Nici acum nu pot realiza că .. aceeași oameni care au făcut „Ninja Gaiden Black”, au reușit somehow să ne livreze un joc ca și ” Rise of The Ronin”. Lăsând sentimentalismul la o parte , nu recomand jocul absolut deloc, mai ales la prețul de 70$. Evident , doar dacă iubiți poveștile proaste , graficile proaste, sunetele dezgustătoare , etc. „Rise Of The Ronin” e un joc de 50% sale , doar atunci pot recomanda jocul, doar pentru combat.