Gestalt: Steam & Cinder: Recenzie

Și iată că ne-a fost livrat încă un metroidvania cu potențial uriaș, al 3-lea metroidvania interesant pe anul acesta, unul care mi-a scăpat de sub radar. „Gestalt: Steam & Cinder”, făcut de către „Metamorphosis Games” și publicat de către „Fireshine Games”, este unul dintre cele mai drăguțe jocuri indie pe care le-am jucat anul acesta, un pixel-art metroidvania care mi-a plăcut maxim încă de când am vizionat ultimul trailer la un eveniment digital de la „Nintendo”.

INTRO

Jocul începe cu o scurtă prezentare destul de simpatică în care ne povestește despre trecutul lumii din universul jocului. Un trecut în care a fost doar „calamitate” și distrugere peste tot, ajungând să moară milioane de oameni nevinovați. Lăsând asta la o parte, am fost destul de satisfăcut de intro-ul jocului, după cinematic am avut un tutorial scurt, iar după m-a introdus direct în misiunea principală, fară prea multe adăugări. Singura nelămurire pe care am avut-o a fost faptul că.. mi-a băgat pe gât foarte mult dialog plictisitor, „filler” cum s-ar zice.

GAMEPLAY ȘI COMBAT

Când vine vorba de gameplay, jocul nu excelează absolut deloc, are un combat destul de solid, melee combat și ranged combat, te obligă să le folosești pe amândouă, depinde de situație, desigur. Totuși, am fost foarte satisfăcut de către skill tree-ul pe care developerii ni l-au oferit, îl putem debloca în prima oră din joc.. pot spune doar că este unul foarte reușit, în ciuda faptului că nu este complex deloc, ceea ce îl face destul de unic, mai ales într-un joc metroidvania, unde totul este atât de complex, fară ca măcar să aibe un motiv anume. Skill tree-ul constă în câteva abilitați active, în proporție de 15%, iar restul sunt doar bonusuri pasive, care iți cresc viața, daunele sau viteza.

Pe lângă asta, mi-a plăcut foarte mult simplitatea hărții.. aș putea zice aceeași chestie ca și la Skill Tree, e simplă, dar își face efectul, o poate înțelege toată lumea și e aproape imposibil să te încurci sau ba chiar să te pierzi în joc. Desigur, harta nu îți arată toate detaliile de care chiar ai avea nevoie, mai ales la o misiune, dar asta e scopul unui joc metroidvania până la urmă, right? Varietatea inamicilor este una destul de bună, nivelele nu sunt foarte challenging, nici platforming-ul, aș putea zice că e o balanță între ele. În schimb, am rămas foarte dezamăgit de către bossi, toți au fost foarte boring și nu am avut nici o distracție în timp ce i-am nimicit complet, pentru că.. desigur, sunt și ei destul de ușori.

SUNET ȘI MUZICĂ

Cât despre sunet, nu e tocmai cea mai bună parte a jocului, să nu mă înțelegeți greșit, e destul de bună, dar are alte categorii în care căștigă mai mult, dacă pot să îi zic așa. Efectele sonore în combat sunt destul de satisfăcătoare, nu pot zice că mă zgârie pe creieri, dar nici nu îmi dă o cantitate imensă de dopamină, ca și în „Blasphemous„. Totuși, lăsând asta la o parte, muzica chiar aș putea să o laud.. este absolut uluitoare, perfectă pentru estetica jocului, te ține în priză tot timpul, și iți dă un feeling destul de plăcut, ca și cum ai fi în lumea respectivă.. e o combinație de muzică fantasy cu ceva steampunk-ish.

POVESTE

Și iată că am ajuns la cea mai slabă parte a jocului, POVESTEA. Cu toate că nu am avut mari așteptări de la poveste, mă așteptam totuși să fie măcar mediocră, având în vedere că face totul destul de bine. Pe lângă celelalte probleme pe care le voi explica de îndată, cel mai dezamăgit am fost de faptul că jocul suportă atât dialog.. o tonă de dialog filler, între niște personaje foarte prost scrise.. am simțit că nimic din ce se întâmplă nu e ce trebuie, când vine vorba de poveste. Nu am reținut absolut nimic, poate a fost doar vina mea, dar am fost cât se poate de atent în primele 3 ore din joc, iar jocul chiar nu a sclipit pentru mine în categoria asta, nici macar plot-ul nu a fost excepțional.

CONCLUZIE

Cu un combat bun, un artstyle foarte plăcut ochilor și o muzică bună, nu prea faci un joc de calitate, în cele mai multe cazuri, da, ai putea face, dar aici am simțit că povestea mi-a stors absolut toată energia, după fiecare luptă, a trebuit să apară din neant un personaj random și să mă țină în dialog 20 de minute doar pentru a afla absolut nimic nou și interesant. Ăsta e un mare minus.. Dar, dacă ești o persoană căruia chiar îi place să citească atât dialog, indiferent dacă e bun sau nu, doar atunci pot recomanda jocul cu toată inima.