Dragon Age: The Veilguard: Recenzie

Nefiind un fan al studio-ului legendar de RPG-uri, despre care toată lumea vorbea în trecut și de care se auzea că a picat în vidul întunecat al dezamăgirii complete. M-am decis să încerc ultimul lor joc din seria pe care i-a făcut faimoși, și anume „Dragon Age”. Cel mai recent joc din serie, Dragon Age: The Veilguard este un joc făcut pentru publicul din ziua de astăzi (și anume copii), pentru a nu crea prea multe controverse, ca și la Stellar Blade sau Black Myth: Wukong.. Totuși, controversele au început de la nimicuri, jocul fiind Gen Z și având o tonă de alegeri dubioase în poveste, care își fac apariția în cele mai nepotrivite momente.. probabil asta e problema despre care vorbeau toți, ah, da, și dialogul, care este mediocru, în cel mai sincer mod posibil.

INTRO

Încă de la primul reveal de acum X ani, când jocul încă se numea Dragon Age: Dreadwolf, mi-am propus să îl joc la lansare, iată că a venit ziua asta, și nu pot spune că-s cel mai satisfăcut de experiența pe care am avut-o în playtrough-ul meu. Din simplul fapt că povestea este foarte mediocră încă de la bunul început. Jocul începe cu un character creator destul de interesant, unde am fost foarte impresionat de fizicile părului, dar în afară de asta, nu am avut foarte multe opțiuni de customizare.. Pe lângă asta, am avut de ales între o tonă de clase și ghilde care au treabă cu povestea, mă uitam mirat și citeam tot fară să înțeleg nimic, la un moment dat mi s-a luat de atâta text și m-am decis să aleg ghilda care are cel mai mișto costum.

GAMEPLAY ȘI COMBAT

După intro-ul despre care am vorbit mai sus, am început să mă adâncesc din ce în ce mai tare în mecanicile jocului. Nu e ceva foarte complicat, mi-a dat o senzație de God of War 2018, dar, desigur, ceva mai ieftin.. Lăsând aplaudele altor jocuri, vreau să vorbesc despre combat-ul din Dragon Age: The Veilguard (DA:TV). Foarte simplist, la început ai doar un light și un heavy attack, compensat de către un dodge, parry și un range attack (depinde de clasă). Jocul având 3 clase speciale: Mage, Rogue și Warrior, personal am ales Warrior, deci nu pot comenta foarte mult despre celelalte clase.

Varietatea inamicilor este una destul de bună și mai unică față din ce am văzut în celelalte jocuri din serie, bossii mi-au dat un vibe similar de ceea ce ar fi putut să aibă Hogwarts Legacy (un joc pe care l-am adorat la lansarea lui inițială). Fiind un RPG, nu puteau să lipsească skill-urile.. Skill tree-ul este format din 3 categorii, fiecare tree este diferit între clase.. în skill tree-ul meu, am avut cele 3 tab-uri principale de: Survival, Weapons și Abilities.. dar celelalte au fost formate din: Champion, Reaper și Slayer. Observația pe care am făcut-o este că, în DA:TV, este foarte dificil să faci nivele pentru abilitați, iți poate lua ore întregi doar pentru 2-3 skill points, ceea ce face grind-ul pentru un skill tree complet, foarte greu.

GRAFICĂ ȘI ENVIRONMENT

Am ajuns la partea de grafică, unde se vede clar că jocul își are locul în generația asta.. Prima data, aș vrea să vorbesc puțin despre performanță jocului pe PC. Bioware a făcut jocul în Frostbite engine, cel mai nou motor grafic pe care îl au. Pentru testele mele pe PC, am folosit un sistem cu un RTX 4070 TI, un procesor de la intel i7 13700KF și 32GB Ram de o frecvență de 3200mhz. De asemenea, am rulat jocul pe Windows 10 64-bit cu ultimele drivere de la nVidia instalate.

Încă din start am observat că Bioware s-au decis să meargă all in cu opțiunile de pe PC, având O TONAA de opțiuni pentru calibrarea grafică a texturilor. Jocul suportă și Ray Tracing + upscaling-uri principale.. nVidia DLSS 3.5, AMD FSR 3.0, Intel XeSS, + upscaling-ul special PSSR special pentru PS5 Pro. Am un respect foarte mare pentru developeri pentru că s-au decis să ne ofere niște setări atât de bune și ușor de manevrat, iți explică în detaliu ce face fiecare setare și îți arată în timp real ce schimbă setarea respectivă, de-a dreptul uluitor, dacă e să mă întrebi pe mine.

Performanța pe care am avut-o pe sistemul respectiv este foarte bună, cu preset-ul la Ultra în 2K și cu DLSS 3.5 pe quality, aveam undeva la 85-88 de cadre pe secundă tot timpul, RAR scădea la 80 în anumite zone aglomerate. Cât despre grafică în sine, este unul dintre cele mai frumoase jocuri pe care le-am văzut în ultimul timp, și pot lăuda fizile părului toată ziua, nici în jocurile făcute de Capcom nu am văzut fizici atât de bune.. felicit Bioware pentru toată treaba bună pe care au reușit să o facă. Artstyle-ul este de asemenea foarte bun, mi-a adus din nou aminte de Hogwarts Legacy, unde totul părea atât de magic și frumos, ca și într-un serial fantastic din anii 2000.

SUNET ȘI MUZICĂ

Când vine vorba de sunet, am fost în mare parte satisfăcut, nu am întâmpinat probleme cu coloana sonoră, ba chiar mi s-a părut încă de la bunul început, că este de o foarte înaltă calitate. Uneori, am întâmpinat să am delay la sunet.. dar asta s-a întâmplat doar în cutscene-uri (unde sunetul are cel mai mare rol), totuși, cu o mică restartare, jocul și-a revenit la normal și m-am putut bucura de playtrough-ul meu în pace. Cât despre muzică, nu sunt cel mai mare fan Hans Zimmer, este de o calitate foarte înaltă, nu pot comenta nimic, dar personal, nu simt nimic special când aud muzica compozitorului, mai ales în Dragon Age: The Veilguard. Nu este la fel ca și în Granblue Fantasy: Relink sau Final Fantasy XVI, unde muzica îți rămâne întipărită în minte, chiar dacă este doar un instrumental.

POVESTE

Povestea din Dragon Age: The Veilguard e singurul motiv pentru care nu am vrut să termin acest joc, cu toate că am făcut-o deja. S-a simțit atât de cheap și forgettable încât începeam să dau skip la majoritatea cutscene-urilor doar pentru a câștiga mai mult timp de gameplay. În DA:TV, povestea se petrece la 10 ani după Dragon Age: Inquisition, de data asta, în rolul lui Rook. Fiind al 4-lea joc din serie, Bioware însuși a zis că este un joc perfect chiar și pentru newcomers (ca și mine).

Totuși, este necesar să cunoști anumite personaje din jocurile precedente ale seriei. Și anume Morrigan, Varric și Solas, unul dintre cele mai importante personaje din joc, de la care a început absolut totul. Scopul nostru este să îl oprim pe Solas (care este defapt Fen-Harel, Zeul Elf al trădării sau cu celălalt nume, Dreadwolf). Reușind să îi oprim ritualul, povestea se complică, aflăm că Solas nu vrusese să facă rău și că doar îi ținea pe alți 2 zei în frâu, dar după ce i-am distrus ritualul, acei 2 zei au reușit să își facă loc în lumea din DA:TV. Vă las pe voi să descoperiți povestea în întregime, cu toate că devine foarte plictisitoare pe parcurs, nu doar din cauza dialogului, ci și din cauza plot-ului foarte predictable.

CONCLUZIE

Am ajuns la punctul culminant, și anume la ultimele bolboroseli pe care le auziți de la mine în această recenzie deplorabilă. Pot să spun doar că.. jocul nu a reușit să îmi atingă așteptările absolut deloc, am rămas în mare parte dezamăgit, dar nu chiar în întregime.. optimizarea și combat-ul au reușit să mă țină în priză câteva zeci de ore bune, dar nu îl văd ca și pe un joc ce aș vrea să îl termin în totalitate .. mai ales cu jocuri ca și Indiana Jones and The Great Circle sau S.T.A.L.K.E.R 2, unde îmi văd tot timpul petrecut în ele. În mare parte, recomand jocul doar persoanelor care nici măcar nu vor să audă de poveste, combat-ul și skill tree-ul imens vă poate țîne în priză ore în sir, dar cu siguranță nu îl văd ca și pe un joc Full Price.