Într-o lume în care arta devine armă și suferința este un fir narativ omniprezent, Clair Obscur: Expedition 33 își poartă inspirațiile pe mânecă, dar nu le copiază, le transfigurează. Dezvoltat de studioul francez Sandfall, jocul este o odă solemnă adusă RPG-urilor japoneze clasice, dar și o creație ce respiră prin propriile emoții, stil și viziune.
Lumiere, universul pictural și tragic al jocului, este dominat de o amenințare metafizică: The Paintress, o ființă semizeiască ce stabilește anual vârsta la care oamenii dispar în neant. Această „contorizare a morții” devine motorul unei lupte disperate pentru supraviețuire. Jucătorul preia conducerea unei expediții, cea de-a 33-a, menită să pună capăt acestui ciclu, cu riscul sigur al dispariției.
Un sistem de luptă turn-based care trăiește din reflex și ritm
Una dintre cele mai mari reușite ale jocului este sistemul său de luptă, o bijuterie turn-based care combină estetica Persona, reflexele din Mario RPG și tensiunea ritmică din Sekiro. Apăsările precise de butoane în timpul skill-urilor sau pentru a evita atacurile inamice transformă fiecare rundă într-un dans pe muchie de cuțit.
Fiecare personaj e construit cu mecanici unice: Gustave acumulează energie pentru lovituri devastatoare, Lune combină elemente pentru a lansa vrăji din ce în ce mai puternice, iar Maelle jonglează cu stance-uri pentru a maximiza daunele. Nu lipsește nici Sciel, un amestec rafinat de astrolog și coșmar gotic, care aduce un layer strategic suplimentar prin gestionarea cărților și a echilibrului lumină-întuneric. Iar personajele de final (pe care e mai bine să le descoperiți singuri) împing și mai mult limitele, cu sisteme care amintesc de Devil May Cry.
Aceste mecanici se interconectează într-un echilibru delicat, care cere adaptare, atenție la detalii și o doză sănătoasă de creativitate în construcția echipei. Sistemul de Pictos și Lumina adaugă un strat de personalizare strategică, oferind bonusuri și modificări ce pot schimba fundamental abordarea în luptă, dacă ai răbdare să te orientezi printre zecile de opțiuni într-un UI cam înghesuit.
Explorare clasică, farmec modern
Structura lumii aduce un aer retro, dar fermecător: o hartă supradimensionată, locații ascunse, inamici opționali și metode de deplasare care se deblochează treptat, amintind de vremurile bune ale Final Fantasy VI sau Chrono Trigger. Minigame-uri, superboși și comori bine ascunse îți pot prelungi experiența cu până la 25 de ore în plus peste cele ale campaniei principale.
Dungeon-urile sunt relativ liniare, dar fiecare colțișor oferă răsplată pentru curiozitate. Lipsa unui quest log sau minimap face uneori navigarea frustrantă, dar poate că tocmai această lipsă accentuează sentimentul de aventură necunoscută, ca-n vremurile de demult.
O tragedie teatrală spusă cu sinceritate
Ce rămâne în sufletul jucătorului, însă, este povestea. Clair Obscur nu se ferește de teme grele, moarte, doliu, sacrificiu, trauma transmisă între generații, ci le explorează cu o delicatețe rar întâlnită. Poate fi melodramatic pe alocuri, dar este mereu sincer. Tonul nu e hollywoodian, ci teatral, aproape shakespearian, iar regia scenelor, dublajele impecabile și subtilitatea gesturilor spun mai mult decât o mie de cuvinte.
Există momente în care jocul ar fi beneficiat de o dezvoltare mai amplă a unor fire narative. Finalul, în special, se simte uneori grăbit, cu viraje de ton care pot lăsa goluri în coerența poveștii. Cu toate acestea, impactul emoțional rămâne, în special prin modul în care arta, muzica, teatrul, pictura, devine un mecanism de procesare a durerii.
Muzica – o simfonie a contrastelor
Coloana sonoră este, fără îndoială, un element definitoriu. Fiecare luptă e însoțită de o compoziție care te electrizează, iar momentele de liniște sunt învăluite în coruri lirice sau pasaje de cvartet ce par desprinse dintr-o operă modernă. E un amestec de genuri: de la rock simfonic la synth ambiental, de la arii lirice la valsuri tulburătoare. Rareori o coloană sonoră a fost atât de densă, atât de vibrantă, un motiv în plus pentru care Clair Obscur va rămâne cu tine și după ce ai închis consola.
Concluzie
Clair Obscur: Expedition 33 este, în esență, o poezie interactivă despre finaluri și reînnoiri. Un RPG cu un suflet vechi și un trup modern, cu un sistem de luptă excelent și o lume pictată în nuanțe de melancolie și speranță. Are imperfecțiuni, o poveste grăbită pe final, un UI aglomerat, momente de dramă ușor exagerată, dar toate acestea pălesc în fața curajului cu care își asumă identitatea artistică.
Fie că este vorba despre atmosferă, muzică sau stilul grafic, acest joc ne poartă în universul său imersiv, iar asta este o adevărată plăcere.
Nota finală recenzie Clair Obscur: Expedition 33 : 8.5/10
Un RPG turn-based remarcabil, artistic și emoțional, care-și asumă influențele și le transformă într-o experiență unică.
