Bō: Path of the Teal Lotus: Recenzie

Am avut ocazia să încerc unul dintre cele mai așteptate și drăguțe jocuri video din genul „metroidvania” de anul acesta, pot zice doar că am rămas destul de surprins, cu toate că așteptările mele au fost destul de ridicate. „Bo: Path of The Teal Lotus„, făcut de către „Squid Shock studios” și publicat de către „Humble Bundle” este unul dintre cele mai frumoase jocuri din genul respectiv când vine vorba de artstyle și personaje.

INTRO

Încă din primele momente când am deschis jocul și am intrat în minunata lume pe care developerii ne-au livrat-o, mi-am putut da seama că este un joc foarte copt și lucrat. Un intro foarte drăguț, a avut tot ce trebuie, sunet, muzică și o atmosferă foarte plăcută. Nu puteam să îmi scot din cap asemănările dintre Bo și „Hollow Knight”, un alt metroidvania foarte bun, făcut de către „Team Cherry”, unde s-au văzut clar asemănările.

GAMEPLAY ȘI COMBAT

Când vine vorba de combat, am fost foarte satisfăcut în mare parte, fluiditatea movement-ului a fost top notch, again, s-a simțit exact ca și Hollow Knight. Că tot a venit vorba de Hollow Knight din nou, fiind un metroidvania inspirat după el, Bo se axează mult mai mult pe movement și platforming decât pe combat, spells și alte criterii importante pe care le emană alte metroidvanias ca și „Blasphemous” sau „Castlevania: Symphony of The Night”.

Nu e foarte complex în sine, dar platforming-ul poate deveni destul de dificil din când în când.. De asemenea, nu putea să lipsească un currency și un shop unde iți poți cumpăra îmbunătățiri permanente (viață în plus, mai multe charges în flask, etc), dar ai și niste abilități speciale care vin în formă de păpuși, fiecare păpușă are câte un efect activ, personal nu am reușit să fac rost de toate în playtrough-ul meu, m-am folosit doar de cele de la început.

Aș putea zice că cel mai mare focus pe care l-au avut developerii când vine vorba de gameplay au fost bossii, s-a pus foarte mult accent pe ei și chiar se vede.. Nu am întâmpinat nici un boss mult prea dificil încât să devină enervant, dar nici prea ușor încât să zic „that’s all?”. Varietatea inamicilor e okay, nu foarte vastă, dar cum am precizat și înainte, accentuarea bossilor face mult mai mult.

GRAFICĂ ȘI ENVIRONMENT

Am ajuns la partea de grafică, unde nu mă pot plânge absolut deloc și pot spune că este punctul forte al jocului. La partea de fidelitate, jocul nu oferă foarte multe, este un indie făcut de un studio relativ mic, fară prea multă experiență, dar asta nu înseamnă nimic, designerii grafici au reușit să ne livreze un artstyle la cel mai înalt nivel, aș putea zice că este unul dintre cele mai bune artstyle-uri pe care le-am văzut într-un joc metroidvania, un fel de combinație între Hollow Knight și mitologia japoneză. Optimizarea este foarte bună, dar probabil cu toții ne-am așteptat la asta, poate rula chiar și pe un Low End PC.

SUNET ȘI MUZICĂ

La partea de sunet, am rămas la fel de uimit, fiind un mare pasionat de mitologii, mai ales cele din Asia, auzind muzica și efectele vizuale „glowy” specifice Japoniei, pe care le auzi doar în capul tău, am rămas mai mult decât surprins. Muzica mi-a adus un joy imens, nu am mai fost nevoit să folosesc Spotify sau Youtube din cauza muzicii proaste din jocurile pe care le primim generația asta.. concluzia mea pentru categoria asta este că jocul a reușit să realizeze perfecțiune.

POVESTE

Am ajuns la o categorie în care nu îmi pot da cuvântul atât de mult, din cauza că nu am înțeles-o atât de bine, cel puțin în detaliu. Plot-ul în sine este foarte simplu, cum scrie și în titlu, numele personajului nostru principal este „Bo”, o vulpe spirit care s-a născut dintr-o floare cerească și călătorește într-o lume bazată pe folclorul și mitologia japoneză pentru a îndeplini o profeție străveche. Avem tot felul de întorsături de situații și povești secundare care sunt destul de plăcute și interesante.. Per total, cu toate că nu am fost foarte atras de poveste la început, personajele au reușit să îmi țină interesul pe parcursul jocului.

CONCLUZIE

Cu un combat senzațional, o muzică excelentă și un artstyle de milioane, declar că „Bo: Path of The Teal Lotus” este un must-play pentru orice fan al jocurilor din genul metroidvania, dar mai ales pentru fanii uimitorului joc „Hollow Knight”, care a reușit să influențeze o tonă de studio-uri în a crea piese de artă ca și jocul la care îi fac recenzie în momentul de față. La doar prețul de 20$, recomand jocul cu toată inima. Iți livrează 12 ore de distracție.. sau dacă ești un jucător mai slăbuț (ca și mine), ai undeva la 16 ore de gameplay.