Saptamana trecuta NASA ne-au prezentat, printr-o conferinta de presa, o noua descoperire. Daca atunci v-am impartasit cateva detalii despre conferinta, astazi vom incerca sa va oferim informatii despre cel mai recent sistem solar descoperit, Trappist-1.

Trappist-1 este o stea pitica (dwarf star), rece, care se afla la 39.5 ani lumina distanta de Soare, in constelatia Varsator. Cum a fost prezentat in cadrul conferintei de presa, in jurul ei se invart sapte planete, sapte fiind un numar mult mai mare decat cele descoperite in alte sisteme solare.

Astronomii au descoperit prima data, in anul 2015, trei planete asemanatoare ca dimensiuni cu Pamantul. Acestea fiind descoperite de echipa condusa de Michaël Gillon, in cadrul Universitatii Liège din Belgia, prin intermediul telescopului Transiting Planets and Planetesimals Small Telescope (TRAPPIST) in laboratorul La Silla Observatory din Chile.

Pe data de 22 Februarie, astronomii au anuntat inca patru exoplanete ce orbiteaza in jurul stelei Trappist-1. Aceasta descoperire a ajutat intreaga echipa de cercetare sa reduca numarul total posibil de planete la sapte. Printre acestea, trei sunt considerate a fi ideale pentru supravietuire, insa si celelalte patru exista potentialul de supravietuire, considerand ca si pe suprafata lor exista apa lichida.

Caracteristici stelare

Trappist-1 este o stea pitica ultra-cool, ce are aproximativ 8% din masa si 11% din razele Soarelui si este de 84 de ori mai masiva ca planeta Jupiter. Prezinta o temperatura de 2550 K si o varsta de cel putin 500 de milioane de ani. In comparative, Soarele are 4.6 bilioane de ani si o temperatura de 5778 K.

Din cauza luminozitatii sale scazute, steaua are capacitatea de a trai pana la 12 trilioane de ani. Este bogata in metal, iar luminozitatea ei reprezinta 0.05% din cea a Soarelui, mare parte fiind emisa in spectrul infrarosu.

Sistemul Planetar

In aceasta luna, echipa de cercetare a anuntat ca sistemul planetar al stelei este format din sapte planete terestre temperate, dintre care cinci (b, c, e, f si g) sunt similar ca dimensiuni cu Terra, iar doua dintre ele (d si h) au dimensiuni aflate intre cele ale planetei Marte si Pamant. Iar trei dintre planete (e, f si g) orbiteaza in zona in care conditiile sunt favorabile supravietuirii.

Masa totala a celor sase planete interioare este de 0.02% din masa stelei Trappist-1. Aceasta situatie este similara cu Satelitii Galilean ce orbiteaza in jurul lui Jupiter, cee ace ar putea insemna ca exista o istorie comuna in ceea ce priveste formarea acestora.

Atmosfera planetelor

Datorita apropierii relative a sistemului, dimensiunea redusa si a aliniamentelor orbitale  care produc tranzite, atmosferele planetelor sunt tinte favorabile pentru investigarea spectroscopiei de transmisie.

Spectrul de transmisie combinat al planetelor b si c, din sistemul planetar, obtinut prin HST (Hubble Space Telescope), prezinta ca atmosfera este dominata de un nor de hidrogen pe fiecare planeta, astfel incat este putin probabil ca planetele sa adaposteasca un gaz puternic, decat la altitudini mari. Alte structure atmosferice, de la vapori de apa, pana la o atmosfera asemanatoare celei de pe planeta Venus, raman in concordanta cu spectrul nedescris inca.

Observatiile facute cu ajutorul telescoapelor viitoare, cum ar fi JWST (James Webb Space Telescope) si EELT (European Extremely Large Telescope), vor fi in masura sa evalueze continutul de gaze cu efect de sera al atmosferei, permitand o mai buna estimare a conditiilor de suprafata. Ele pot fi, de asemenea, posibilitatea de a detecta biosignatures, cum ar fi ozonul sau metanul, in atmosfera acestor planete, daca viata va fi posibila si acolo.

Pierderea de apa

Planetele b si c, ale sistemului Trappist-1, se pare ca au avut o pierdere de apa la fel de mare precum continutul a 15 oceane de pe Pamant. Insa, tinand cont si de continutul de apa initial, acestea inca ar putea sustine viata. De asemenea, au fost observati vapori de apa in atmosfera acestor doua planete.

Blocarea mareelor

Toate cele sapte planet ar putea avea parte de blocarea mareelor, cee ace inseamna ca o latura a fiecarei planete se afla in permanenta indreptata spre stea. Astfel, dezvoltarea si mentinerea vietii pe aceste planete ar putea prezenta o provocare.

O posibilitate mai putin probabila este aceea ca unele pot fi prinse intr-un ordin mai mare de rezonanta spin-orbit. Planetele ce nu se invart in jurul propriei axe, in mod normal, ar avea temperaturi foarte ridicate unde este in permanenta zi si temperaturi foarte scazute unde este in permanenta noapte. Acest lucru ar produce vanturi foarte puternice ce ar inconjura planetele.

Cele mai bune locuri pentru supravietuire ar putea fi aproape de regiunile de amurg dintre cele doua parti, regiuni denumite linia terminator (terminator line).