Ultima actualizare la iulie 9, 2026
Am avut ocazia să mă înfrupt din noul titlu al seriei “Assassin’s Creed”, care nu este neapărat un nou titlu, dar se simte ca și unul în unele circumstanțe.
În primul rând, vreau să menționez că acesta a fost cu siguranță cel mai sigur joc din serie pentru un remake de la 0.. Black Flag a fost și va rămâne unul dintre cele mai bune jocuri de tip Open World făcute de Ubisoft vreodată, iar remake-ul despre care vom vorbi astăzi poartă aceeași mărime la pantofi.
Un remake excepțional făcut pe un engine și mai bun
Înainte de a mă juca, mi-am pus o tonă de întrebări precum: “Dacă jocul este îndreptat spre seria RPG?” sau “Cât de schimbat este jocul față de original?” .. Păi, cu siguranță vă pot răspunde la ambele întrebări, după câteva zeci de ore pe care le-am petrecut în joc, pot declara că nu s-au făcut inegalități.
Povestea, lumea și design-ul personajelor sunt mai bune ca niciodată. În schimb, singura schimbare majoră pe care am văzut-o este legată de numărul total de colectibile în Open World, pare că au scos o tonă din ele doar pentru a nu îți face experiența de platina atât de obositoare și bloated.
Lies of Kenway
În materie primă de gameplay, jocul nu m-a dezamăgit absolut deloc, este satisfăcător să îl joci și stealth, dar și ca un berserker care ucide tot în fața lui. Personal, experiența mea a fost mai mult înclinată spre a 2-a categorie, unde nu am stat prea mult la discuții și mi-am torturat fiecare victimă.
Sistemul de combat încă este Parry-Based, deci te poți aștepta la o experiență similară cu cea din OG, cu toate că aici este mult mai rafinată și te poți folosi de celelalte unelte și arme precum pistoalele mult mai bine.
La partea de stealth, ai opțiuni noi în întregime, precum asasinarea din copac cu o funie și multe altele pe care nu le-am descoperit nici în momentul de față.
Iar pentru iubitorii jocurilor RPG din serie, au fost adăugate costume întregi direct scoase dintr-un MMORPG, care îți dau atribute speciale, unele legate de combat, altele pasive pentru defensivă.. iar unele legate de combat-ul navă.
Vreau să vorbim puțin și despre partea pe care o iubesc cel mai mult la Assassin’s Creed Black Flag Resynced, și anume COMBAT-ul Naval. Iubesc faptul că Ubisoft nu s-au atins absolut deloc de sistemul făcut aproape la perfecție încă din 2013, poate au realizat că după dezamăgirea pe care am avut-o cu Skull and Bones acum câțiva ani. Pe lângă că a rămas la fel, au adăugat mici tweak-uri de care chiar am avut nevoie, unul din ele fiind rotița pentru “Shanty”, unde îți poți schimba “orchestra” de pe corabie în orice moment vrei tu, foarte similară cu rotița de muzică din Grand Theft Auto V.
Corabia ta poate avea animăluțe drăguțe care să îți țină companie, pisici cu un petic pe ochi sau maimuțe în chiloți, Ubisoft s-au gândit că avem nevoie de mai mult roz pe corabie, și nu doar cranii și sânge.
Una din mecanicile pe care le-am folosit cel mai mult în playthrough-ul meu a fost cu siguranță opțiunea de “Follow the destination” pe care o avem de ceva timp în jocurile Ubisoft, doar că aici a fost mai bine făcută și mai necesară ca niciodată.
Barba lui ‘Barba Neagra’ arată mai bine ca oricând
Pot spune altceva în afara că acest titlu este piesa de rezistență, cea mai frumos vizuală pe care ne-a livrat-o Ubisoft până acum? Cu siguranță așa este, când vine vorba de grafică, jocurile Ubisoft întotdeauna au arătat foarte bine, chiar și cele din seria Rayman, unde stilul lor artistic a făcut jumătate din joc, aici stilul artistic rămâne la fel, dar fidelitatea și detaliile noi fac ca jocul să se simtă ca și o complet nouă experiență.
Cel mai impresionat am rămas cât timp mă luptam cu navele pe ocean, uneori apăreau dezastre naturale precum: uragane, descărcări electrice masive și tsunami-uri (ceva mai mici).
Cu toate astea, aveam fiori pe șira spinării tot timpul când vremea și fundalul se făcea din ce în ce mai albastru și negru, crezând că Davy Jones își va face apariția în orice clipă.
Structurile, lumina ambientală și detaliile grafice sunt și ele la nivel de top al generației curente, sunt foarte puține jocuri care au un nivel atât de mare de detaliu, în special în Open World.
Apreciez ăsta, nu Skull and Bones
La categoria de sunet am întâmpinat câteva bug-uri ce-i drept, dar nu au fost bug-uri să mă deranjeze atât de tare încât să le observ din prima. De abia după 10-15 ore am observat că sunetul parry-ului este puțin întârziat, cât și țipetele inamicilor care sunt în agonie.
Muzica în schimb, rămâne aceeași pe care o știm încă din 2013, cu alte câteva piese noi adăugate, totuși, sunt atâtea pe care le poți colecționa încât nu mai poți ține pasul. Tot ce pot spune totuși, este că.. până și pirații au nevoie de muzică relaxantă în timp ce nava lor se scufundă încet din cauza ghiulelelor ce au lovit vasul.
Singurul personaj care poate ajunge la nivelul lui Ezio Auditore
Fiind un remake de la zero al unui joc din 2013 care are deja o poveste grozavă, nu aș putea lăuda suficient de mult și cursa pe care am primit-o acum.
Când vine vorba de dialog și plot, Ubisoft nu au schimbat nimic, dar în schimb s-au gândit să facă jocul ceva mai cinematic, adăugând cutscene-uri noi și eliminând într-un final “Modern Day”, un segment care îmi displace în toată seria Assassin’s Creed.
De asemenea, s-a observat clar în cele 25+ ore pe care le-am jucat că animațiile faciale, cât și lip sync-ul este cu mult superior față de celelalte jocuri, inclusiv Assassin’s Creed Shadows.
Nu am primit o experiență nouă, dar cel puțin e completă
La final de zi, am reușit să îmi satisfac nostalgia și experiența de acum 13 ani, când încă eram în generală și abia așteptam să ajung acasă pentru a mă aventura cu corabia peste mări și insule.
După acest remake, am ceva mai multă încredere că Ubisoft se vor descurca de minune cu următoarele jocuri din serie, cât și remake-urile de care știm.. în mare parte.
Recomand acest joc fanilor, cât și persoanelor care nu au jucat în viața lor un titlu din această serie numeroasă, chiar dacă devine repetitiv după o scurtă perioadă de timp, este un joc care nu te obosește cu mecanici foarte complicate sau lupte de tip souls-like.
Un joc cinstit, cu o poveste bună și o calitate vizuală demnă de a îți pierde orele admirând maimuțele de pe corabie sau papagalii din palmieri.
Nota finală este de
– 9.2/10 –
Un adevărat fanatic al industriei de gaming asiatice, în special China. Pasionat de gaming modern, cinematografie și mitologie. Dante ne oferă tot timpul o mână de ajutor când vine vorba de un titlu chinezesc.
