Un joc de la care nu am avut foarte multe așteptări, dar a reușit să mă surprindă.. mă rog, doar pe jumătate. Mi-am dorit întotdeauna să pun mâna pe un joc de la telltale și să privesc cum se desfășoară acțiunea și povestea dintr-un joc de genul, mai ceva ca la un serial. Totuși, niciodată nu mi-am făcut timp pentru ele, am ales să joc aceleași jocuri multiplayer obositoare ca „League of Legends” și „Counter Strike: Global Ofensive”, pot doar zice că am făcut o mare greșeală. Sunt mândru că jocul la care am decis să-i fac astăzi recenzie, e primul meu joc de la „Suppermassive Games”.
INTRO
Cum am precizat și mai sus, „The Casting of Frank Stone” este dezvoltat de Supermassive games și publicat de către Behaviour Interactive, două studio-uri foarte bune când vine vorba de experiențe horror singleplayer și multiplayer. Jocul este setat în universul „Dead by Daylight”, la început, nu am fost foarte încântat de treaba asta, nefiind un cunoscător mare al jocului, nici măcar nu aveam intenția să îi încerc spinoff-ul cu o tentă mare pe storytelling, dar acum că am petrecut ore în șir jucandu-mă, nu regret absolut nimic. Jocul începe brusc, iți alegi modul de joc și dificultatea, pe urmă ești băgat direct în acțiune.. mă rog, cinematografie mai mult.
GAMEPLAY ȘI COMBAT
Când vine vorba de combat, jocul nu promite prea multe, ba chiar din contră, pot zice că e foarte cheap.. totuși, nu combat-ul contează într-un joc de genul, ci povestea și alegerile pe care le faci. Jocul are o groază de secrete, colectibile pe care le găsești în diverse capitole, jocul având 14 capitole în total. Ce face jocul mai interesant sunt alegerile, exact ca și în celelalte jocuri de la Supermassive games, alegerile au consecințe și iți pot afecta ending-ul, oamenii mor, supraviețuiesc, chestii de genul, mai ales că este un joc horror.
În general, nu sunt o tonă de alegeri pe care trebuie să le faci în prima jumătate al jocului, dar în a 2-a jumătate jocul te sufocă cu unele, câteva dintre ele neavând nici măcar un pic de sens. Pe lângă asta, am rămas dezamăgit de lungimea unelor capitole.. capitolele 11 și 12 au avut o lungime totală de maxim 10 minute, în care nu a fost pic de gameplay , ci doar un cinematic scurt fară sens, unde s-a văzut clar lenea din partea developerilor. Mai ai și quick time events, potrivite pentru un joc de consolă, unele evenimente quick time sunt luate din Dead by Daylight.. sau mă rog, inspirate.
GRAFICĂ ȘI ENVIRONMENT
Când vine vorba de grafică, jocul nu este neapărat un behemoth, am fost satisfăcut în mare parte de către fidelitate și accesibilitate, dar optimizarea este absolut praf. Este probabil cel mai prost optimizat joc din 2024 de până acum, atingeam 88° chiar și cu preset-ul pe medium, jocul atingea 100% din placa video chiar și când nu erau zone încărcate.. am folosit un 4070 TI și un i7 13700KF. Cât despre environment, am fost mulțumit, estetica a fost foarte plăcută și mi-a dat un vibe masiv de o altă serie foarte populară care a revoluționat un anume subgen de jocuri Horror, „Alone in The Dark”.
SUNET ȘI MUZICĂ
Nu am foarte multe de comentat despre sunet, a fost destul de bun, s-a observat calitatea, dar am fost dezamăgit de către actorii de voce, aveau niște voci care te zgâriau pe creieri și actoria lor (indiferent de scenariu) nu a fost deloc over the top, s-a simțit foarte ieftină, la un moment dat m-am gândit dacă măcar au fost plătiți sau doar și-au bătut joc. Cât despre muzică, la fel, nu am foarte multe de comentat, nu este genul meu, dar se potrivește pentru stil, aș fi preferat ceva mai sinistru, dar înțeleg orientarea pe care developerii s-au gândit să meargă (Gen Z).
POVESTE
În sfârșit am ajuns la cea mai importantă categorie pe care jocul ar trebui să o ofere.. pot zice doar că am fost foarte satisfăcut de poveste în mare parte, chiar s-a simțit ca și un serial cu 1 sezon pe care l-ar produce A24, cel puțin asta am simțit la început, când nu au fost intregrate Gen Z stuff. Ce-i drept, povestea o ia puțin pe arătură cu cât avansezi mai mult în capitole, dar prima jumătate al jocului este ABSOLUT UIMITOARE.
Povestea constă într-un grup de regizori într-un oraș din Oregon. Acțiunea jocului se petrece în 2 ere, 1980 (cea a copiilor) și 2024 ( unde majoritatea au murit, rămânând doar un membru din grupul vechi. Plot-ul principal este foarte interesant, un ofițer din același oraș este în căutarea unui copil dispărut, ajungând la moara din „Cedar Hills”, ofițerul are o bănuială că ceva s-ar întâmpla în subteranul morii, fiind foarte curios, ofițerul se decide să investigheze și ajunge să îl găsească pe criminalul de mult vestit „Frank Stone” de unde vine și numele jocului, nu sunt sigur dacă intro-ul ăsta are mai multe opțiuni, dar în playtrough-ul meu, am ales să îl ucid pe Frank Stone și să plec din moară. Jocul te întâmpină cu o tonă de întorsături de situații, în prima nefiind atât de predictable până în a 2-a jumătate a jocului.
CONCLUZIE
„The Casting of Frank Stone”, cu toate că are o tonă de probleme, de la combat, până la optimizare, jocul în sine poate fi o experiență de neuitat pentru unii oameni, pentru mine a fost doar un joc okay, nimic mai mult, a fost cărat foarte mult de poveste (ceea ce era obvious), dar până la urmă, e începutul unui IP foarte cunoscut de către mulți, să speram că următoarele jocuri finanțate de către „Behaviour Interactive” vor avea mult mai mult succes. Overall, nu recomand jocul la prețul pe care îl are acum (40$), cel mai bine e să îl așteptați pe un abonament cum e „XBOX Game Pass” sau „Playstation Plus”, cel puțin până rezolvă toate bug-urile de performanță.
The Casting of Frank Stone: Recenzie
Dante