Starfield: Recenzie

Starfield, cel mai recent titlu a celor de la Bethesda, oferă un univers vast și ambițios pe care jucătorii îl pot explora. Cu toate acestea, sub amploarea sa grandioasă se ascund câteva idei subdezvoltate care lasă jucătorii cu o experiență mixtă.

Un început confuz

Crearea personajului implică selectarea unei povești de fundal care definește abilitățile, trăsăturile și permite până la trei modificatori. Poate fi puțin dificil să faci această alegere în timpul primei redări, deoarece încă nu ești familiarizat cu complexitatea jocului și nu există nicio opțiune de a o schimba ulterior. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste alegeri nu are un impact atât de mare încât să vă împiedice semnificativ progresul.

Odată ce acest proces de creare a personajului este finalizat, toată lumea își începe călătoria în aceeași tabără minieră, trăind un eveniment de magie spațială halucinantă care amintește de 2001: A Space Odyssey. Cu toate acestea, Starfield este un joc vast, care în cele din urmă îți va acorda controlul asupra primei tale nave spațiale, conducându-te în diverse direcții neașteptate.

Rolul tău este acela a unui miner care dă peste un artefact misterios, declanșând un lanț de evenimente care duc la o invitație de a se alătura Constellation, un grup de exploratori. Cu toate acestea, deschiderea jocului este grăbită și neinspirată, nereușind să îi integreze pe jucători în lumea sau personajele sale. Personajul jucătorului, în special, este lipsit de profunzime din cauza opțiunilor de dialog limitate.

Lumea lui Starfield este formată din orașe și așezări care se simt formulate și repetitive, fiecare fiind centrată în jurul unei teme culturale specifice. În timp ce aceste locații oferă un fundal pentru explorare, acestea nu au profunzimea necesară pentru a implica cu adevărat jucătorii.

Starfield face aluzie la teme intrigante, cum ar fi singurătatea, exploatarea și condiția umană, dar rareori aprofundează aceste subiecte. Jocul lasă la latitudinea jucătorilor să exploreze aceste teme, atât din punct de vedere tematic, cât și mecanic, în funcție de preferințele lor.

O experiență SF cu multiple fațete

Starfield încearcă să abordeze o multitudine de teme, de la misterele cosmosului la explorare, pirați, mesaje anti-război și chiar contrabandă. Narațiunea jocului este o tapiserie complexă care uneori promovează armata, iar alteori o condamnă. Jucătorii sunt liberi să își aleagă calea, fie că este vorba de un polițist spațial, de un contrabandist sau de ceva intermediar. Este o cutie de nisip a posibilităților în care consecințele alegerilor tale variază.

După ce petreceți un timp semnificativ în joc, devine clar că intențiile lui Starfield sunt imprecise. În ciuda investiției de aproape 70 de ore, mesajul principal al jocului rămâne neclar, lăsând jucătorii nesiguri ce să creadă sau să simtă în legătură cu temele sale. Potrivit Pete Hines de la Bethesda, jocul nu strălucește cu adevărat decât după 130 de ore, complicând și mai mult călătoria jucătorului.

Dacă nu te limitezi strict la un singur questline și accepti misiunile pe măsură ce apar (uneori le poți obține pur și simplu trecând pe lângă NPC-uri care discută), poți intra cu ușurință într-un vârtej de aventuri legate în lanț, misiuni extinse care te duc în călătorii care se pot compara cu cele din Skyrim în ceea ce privește complexitatea și amplitudinea lor. Chiar și după aproximativ 70 de ore de joc, există misiuni majore la care nu am ajuns încă, iar altele abia au fost începute.

În timp ce domeniul de aplicare al Starfield este vast și ambițios, acesta se străduiește să dezvolte sau să exploreze pe deplin numeroasele sale idei. Jocului îi lipsește un set coerent de obiective și teme, ceea ce face dificilă pentru jucători navigarea în peisajul său narativ. Cu toate acestea, atunci când jocul nu este frustrant, reușește să ofere o experiență plăcută și complexă, cu multe povestiri bine gândite.

O perspectivă îngustă asupra societății spațiale

Reprezentarea societății spațiale de către Starfield reflectă în primul rând ideile și sistemele sociale americane. Ratează ocazia de a prezenta diverse culturi, probleme societale și viziuni diferite asupra lumii, la care ne-am aștepta într-o galaxie locuită de cetățeni ai Pământului.

Anumite misiuni pe Marte evidențiază alegeri morale discutabile, în care jucătorii sunt însărcinați să ajute minerii oprimați fără a aborda problemele structurale care stau la baza acestora. Aceste misiuni ridică probleme etice și îi lasă pe jucători să mediteze asupra consecințelor acțiunilor lor.

Diversitate religioasă și filozofică limitată

În timp ce religia joacă un rol semnificativ în Starfield, tulpinile religioase și filosofice ale jocului sunt predominant înrădăcinate în tradițiile americane și vest-europene. Reprezentarea credincioșilor străini perpetuează stereotipurile și limitează explorarea sistemelor de credință alternative.

Starfield oferă jucătorilor o gamă largă de activități și opțiuni de personalizare a personajelor. Sistemul de arbore de abilități le permite jucătorilor să își perfecționeze personajele, iar diversele upgrade-uri, inclusiv modurile de arme, contribuie la o experiență bogată de role-playing.

Explorare spațială mixtă

În timp ce explorarea spațială este un element central al jocului, aceasta are loc în instanțe în afara atmosferei unei planete, ceea ce limitează sentimentul de imersiune. Navigarea între planete și stații implică o navigare plictisitoare prin meniuri și ecrane de încărcare, ceea ce scade din experiența generală.

Lupta navelor din Starfield oferă momente de emoție, deși unele sisteme de pilotaj par superficiale. Mecanismul de construire a avanposturilor din joc oferă oportunități de creativitate și de gestionare a resurselor, adăugând profunzime explorării.

Starfield oferă o gamă variată de misiuni, de la urmărirea hackerilor la scăparea de monștri teribili. În timp ce unele misiuni sunt captivante, acestea au adesea un impact limitat de durată asupra lumii jocului, reflectând caracterul trecător al evenimentelor din viața reală.

Problemele lui Starfield sunt evidente

Îmbunătățirile aduse de Bethesda în ceea ce privește animațiile faciale pentru Starfield sunt demne de remarcat. Deși nu ajung la același nivel de precizie și naturalețe ca în cazul performanțelor capturate în mișcare precum cele din The Last of Us și God of War, acestea se compară favorabil cu alte RPG-uri de mare anvergură în care interacționați cu numeroși NPC-uri pe perioade lungi de timp, precum Baldur’s Gate 3. Modelele personajelor transmit, în general, suficientă expresie pentru a completa jocul vocal excepțional.

Cu toate acestea, Starfield are partea sa de probleme evidente, dintre care unele diferă în mod fundamental de celelalte jocuri ale Bethesda. Trebuie să recunosc că primele ore pot fi destul de dificile și au existat momente în care m-am întrebat dacă lucrurile se vor îmbunătăți vreodată.

Una dintre cele mai semnificative contradicții din designul lui Starfield constă în faptul că, în ciuda faptului că, deși oferă o aventură care se întinde pe toată galaxia, cu sute de lumi pe care să aterizezi și să le explorezi, jocul se poate simți remarcabil de mic atunci când fiecare dintre aceste lumi este separată de nimic altceva decât de un ecran de încărcare. Inițial, am fost absorbit de acest proces: intrarea în nava mea, ascensiunea în cabina de pilotaj, securizarea, observarea animației captivante în timp ce nava mea se lansa pe orbită, selectarea unei stele și a unei planete pe ecranul de navigație și saltul gravitațional către destinația mea înainte de a alege un loc de aterizare și de a-mi privi nava coborând într-o explozie de propulsoare retro și praf. Cu toate acestea, a devenit evident că, în multe cazuri, puteam să ocolesc majoritatea acestor pași prin simpla accesare a ecranului hărții și prin saltul către o altă planetă fără a pune piciorul pe nava mea. Altfel spus, în timp ce poți traversa lumile din Elder Scrolls sau Fallout fără să te bazezi pe călătoria rapidă, în Starfield, nu poți merge nicăieri fără să folosești călătoria rapidă.

Concluzie

În cele din urmă, Starfield este un joc compus din diverse piese, unele inteligent realizate și captivante, dar adesea subdezvoltate. Scopul său extins lasă jucătorilor atât momente plăcute, cât și frustrante. Cu o viziune mai concentrată și o mai mare îndrăzneală narativă, Starfield ar fi putut realiza ceva cu adevărat remarcabil.

Atunci când cineva recomandă un joc pe baza premisei că devine plăcut după ce investește mai mult timp in el, nu este de obicei un semn promițător. Cu toate acestea, Starfield se încadrează în această categorie și îl recomand cu adevărat. În ciuda faptului că se confruntă cu mai multe provocări, inclusiv călătoria spațială dezarticulată, absența hărților, gestionarea frustrantă a inventarului și dezvoltarea treptată a abilităților esențiale, reușește să ofere o experiență captivantă. Ceea ce l-a salvat în cele din urmă de la un potențial dezastru a fost emoția de a pilota o navă spațială personalizată prin situații complexe din punct de vedere moral într-un univers SF captivant.

Sunt recunoscător că am perseverat în primele ore, deoarece povestea misterului interstelar se plătește bine. Pe măsură ce jocul a luat avânt, atât lupta pe jos, cât și cea spațială s-au îmbunătățit, propulsându-mă în New Game+ după ce am terminat povestea principală în aproximativ 60 de ore. Starfield se mândrește cu o cantitate imensă de misiuni de rol de înaltă calitate și NPC-uri intrigante care așteaptă să fie descoperite, ceea ce face ca tentația de a explora lumea sa să fie irezistibilă.