Ultima actualizare la martie 2, 2026
Se pare că așteptarea a luat sfârșit, a sosit unul dintre cele mai așteptate jocuri de anul acesta, cât și cel mai așteptat joc de tip survival-horror din ultimii ani.
„Resident Evil: Requiem”, dezvoltat cât și publicat de către „Capcom”, este unul dintre cele mai senzaționale jocuri pe care am pus mâna în ultima perioadă. Nu doar că mi-a întrecut așteptările, dar standardele mele pentru un joc din genul respectiv au devenit mult mai mari.
Resident Evil, la cel mai înalt vârf
Franciza Resident Evil este numeroasă, având 9 titluri mainline și peste 30 de titluri în total, cu spinoffs și alte porcării ca și „Resident evil: Re-Verse”.. mă rog, lăsându-le pe alea la o parte, cât și „Resident Evil 6”, (Call of Duty) .. Capcom ne-a livrat o tonă de titluri care merită doar laude.
În special ultimele jocuri, „Resident Evil: Village” și „Resident Evil 4 Remake”, sunt titlurile cele mai apropiate de perfecțiune, în umila mea opinie. Având nu doar o direcție artistică superbă, dar și un gameplay sclipitor.
Resident Evil 4 Remake pe trenbolon
La categoria de gameplay, am putea zice că Resident Evil: Requiem, sau mai ușor, RE9, este combinația perfectă între Resident Evil 7 și Resident Evil 4 Remake, ambele pe steroizi. Ai 2 personaje în joc, ambii foarte diferiți unul față de celălalt.
Ca și Leon Kennedy, ești un „destroyer”, nu trebuie să iți faci griji când vine vorba de administrarea muniției, chiar dacă ai o duzină de inamici în fața ta, Leon îi decimează cu o singură mână.
Cât despre celălalt personaj, „Grace Ashcroft”, e foarte similară cu „Ethan Winters” în Resident Evil 7: Biohazard. Având 0 experiență în lupte și nici un habar despre ce se întâmplă, fiind și o fire mai înfricoșată, orice parte din gameplay-ul ei îți dă fiori.
Nu doar asta, dar pe măsură ce avansezi în joc, Grace face rost de diferite arme, melee.. cât și de foc, diferența este că, administrarea muniției aici este una foarte brutală, exact ca și în Resident Evil 2, aș zice.
În playtrough-ul meu, am preferat mai mult să fug de inamici decât să stau să-i nimicesc pe fiecare în parte. De asemenea, ai și un inventar mult mai limitat, neavând loc de foarte multe obiecte pentru viață sau chei pentru puzzle.
Dacă ar fi să aleg dintre ei doi, care mi-a plăcut mai mult, ar fi o remiză. Fiecare personaj este atât de bine făcut, încât nu aș putea să văd jocul fară unul dintre personaje în el. Față de celelalte jocuri RE, aici nu ai capitole, deci îmi este mai greu să calculez procentajul fiecăruia. Dar.. dacă ar fi să ghicesc, aș zice că rămâne lejer un 50/50, fară preferințe din partea lui Capcom.
O altă laudă pe care tind să o menționez aici, ar fi AI-ul avansat al monștrilor cât și bossii. Ca și experiență horror, cred că dezvoltatorii au făurit cel mai bun AI pentru aceste creaturi, fară să dau prea multe spoilere, menționez că unele creaturi din joc care sunt menite să te fugărească, cel puțin cât timp joci ca și Grace, sunt atât de bine făcute încât par că se desprind din joc, și ajung în realitate, ca și un 4th Dimensional Imp din DC Comics.
Gunplay-ul și stealth-ul sunt făcute ca la carte, în special părțile lui Leon, unde nu doar că au copiat stilul de luptă din Resident Evil 4 Remake, dar l-au făcut și mai bun, având finishers noi, arme mult mai puternice și un sistem de parry mai rafinat.
Spectaculos pe PS5 Pro
Primul lucru de care te izbești este grafica, sau mă rog.. fidelitatea înaltă de care acest joc a avut parte. Arată absolut impecabil, de la tesselation, texturi, efecte vizuale, picăturile de ploaie, shaders, totul strigă perfecțiune în acest joc.
Am fost surprins să văd că acest RE Engine a ajuns la nivel de Northlight, sau poate chiar mai sus. Cu toate că „Alan Wake 2” are aproape 3 ani de când s-a lansat, încă a rămas unul dintre cele mai senzaționale jocuri când vine vorba de fidelitate grafică, dar acum, a venit altcineva să-l detroneze și să-i fure coroana fidelității grafice.
Singura problemă pe care am avut-o, care nu este atât de mare, a fost stilul artistic, am simțit că ambele jocuri pe care le-am menționat mai sus din această franciză, și anume RE4 și RE8, au avut un stil artistic mult mai bun și unic.
În RE9, ce-i drept, au fost și foarte limitați de întoarcerea în „Racoon City” și zonele numeroase închise sau în subteran.
Ce se aude în spatele meu??
Sunetul jocului e și el la rândul lui, extrem de bun. În special dacă joci la căști sau „home theater”, experiența și frica pe care ți-o dă efectele sonore e de neuitat.
Cât despre soundtrack, rămâne excelent, a primit contribuiri de la „Nao Sato” și „Masahiro Ohki”, compozitori foarte cunoscuți și potenți în diverse industrii. OST-ul este ca de obicei, foarte lent, cu armonii instabile și teme de acțiune care sunt făcute să sugereze haos și brutalitatea lumii în jur, sau mă rog, Racoon City.
„Universul Cinematic Resident Evil” se extinde!
Am ajuns la cea mai controversată categorie din acest joc, și anume povestea. Ce-i drept, Capcom au făcut o treabă destul de bună cu acest „RECU”, „Resident Evil Cinematic Universe”. Având o tonă de spinoff-uri care se leagă de jocurile principale.
Un exemplu bun este chiar acest joc, unde Grace Ashcroft, unul dintre personajele noastre principale, este chiar „fiica” lui „Alyssa Ashcroft”, unul din personajele de bază al spinoff-ului „Resident Evil Outbreak / File 2”.
Sunt un fan al integrării personajelor grozave ce nu au avut atât de mult timp pe marile ecrane, iar în acest joc, avem parte de câteva momente din acestea. În mare parte, fară a da foarte multe spoilere, am simțit că povestea nu s-a dus nicăieri, după ce saga-ul lui Ethan Winters s-a sfârșit în Resident Evil: Village, cu toții am bănuit că, Capcom va încerca să pună capăt mai multor personaje, asta incluzând personajele OG.
Păi.. din fericire pentru unii, cățelușul preferat al companiei a revenit în forță, la doar 5 ani distanță de a intra în pensie, și 10 ani de a intra în groapă. Într-adevăr, nu a avut foarte mult sens adiția lui în acest joc, s-a simțit foarte mult a fan-service, dar personal, mi s-a părut că a făcut o treabă bună, în special la final, unde ni s-a dat tease la următorul joc și posibil protagoniștii din el.
Cât despre „the big bad villains”, au fost interesanți, cel puțin Victor Gideon, care a fost cărat foarte mult de către actorul lui de voce, o treabă foarte impresionantă din partea tuturor în acest titlu. Totuși, am simțit că un anumit răufăcător și-a irosit potențialul mult prea devreme, prefer să vă las pe voi în a afla despre cine vorbesc.
Survival-Horror.. ca la carte!
Cu un gameplay strălucitor, o grafică nemaivăzută pe piață, o optimizare „ca pe vremuri” și o atmosferă care îți dă fiori, Resident Evil: Requiem a ajuns în topul celor mai bune jocuri Survival-Horror făcute vreodată.
Nu credeam că vom avea parte de un joc din această serie, care să concureze cu „Resident Evil 4”, dar uite că, Capcom ne-a livrat exact ce voiam cu toții, un produs finisat, care să fie demn de prețul de 70$ în această piață saturată.
Nota finală este de
– 9.8/10 –
Un adevărat fanatic al industriei de gaming asiatice, în special China. Pasionat de gaming modern, cinematografie și mitologie. Dante ne oferă tot timpul o mână de ajutor când vine vorba de un titlu chinezesc.
