Ultima actualizare la septembrie 20, 2025
Am avut o perioadă foarte bună jucandu-mă Black Myth: Wukong și Wuchang: Fallen Feathers, primele jocuri premium de tip AAA, venite direct din măreața China. Cu toate că, obiectiv.. nici unul dintre ele nu au fost perfecte, ambele având probleme de optimizare și o grămadă de găuri în diferite aspecte ale categoriilor importante, subiectiv, au fost ce trebuie pentru mine. Iată că am ajuns să avem cel de-al 3-lea joc chinezesc important.. sau mai bine zis „PREMIUM” (cu toate că nu își merită această laudă).
Lost Soul Aside este un joc făcut de către Ultizero Games și publicat de către Sony Interactive Entertainment. Cu toate că la prima impresie jocul pare ca și ceva făurit de o echipă de dezvoltatori cu experiență în industrie, jocul a început doar cu un singur dezvoltator.. Yang Bing.. și la doar câțiva ani după ce Yang-SAN și-a dezvăluit proiectul publicului, Sony și-a pus ochii la contribuție și a preluat proiectul, făcându-l unul dintre primele proiecte din China Hero Project pe care o știm acum.
Istoria Jocului
Au fost foarte multe controverse de-a lungul anilor, pe care, desigur* nu le voi menționa pe toate aici. Totuși, în această recenzie voi explica jocul în întregime și vă dezvolt ce nu a făcut bine, dar avea potențial să fie de top. Pentru început, probabil majoritatea vă întrebați.. „Dar, de ce a ieșit jocul așa?”. Păi, în 2024, mai exact pe la începutul anului, când proiectul a fost deja într-un stadiu foarte bun și gata de lansare, Sony a început să compare acest proiect cu blockbusterele pe care studio-urile interne deținute de ei le produc, și s-au gândit.. „Da… Cred că avem nevoie de un REBOOT!”.
După acest așa-zis „Reboot”, care a fost susținut de xDEV și dezvoltatori de la Santa Monica, Guerrila.. etc, Yang Bing și echipa lui nu au mai avut ce să facă, prea puțin timp, iar lumea deja își pierdea răbdarea, fiind un joc care a stat aproape 10 ani în dezvoltare. La prima impresie, aș fi zis și eu aceeași chestie, poate chiar l-aș învinui pe Mr. Yang. Dar după ce am ajuns să cunosc întreaga poveste și să văd că în atâția ani de dezvoltare au fost alocați doar 8 milioane de dolari, circa 20% din bugetul pe care l-a avut Black Myth: Wukong. Foarte puțin, chiar și pentru China, unde costurile sunt mult mai mici. Să vinzi un proiect de nivel AAA, la un preț de 60$, cu o calitate atât de proastă, este o imbecilitate enormă pe care.. SPER că Sony și-o va asuma.
Îl poate salva Combat-ul?
Lăsând istoricul jocului la o parte, cred că este timpul să trecem la categoriile de care majoritatea sunteți curioși. Începem cu, combat-ul. Lost Soul Aside ne livrează un combat de tip Hack And Slash fast-paced, mai degrabă zis, este un Character Action Game (CAG, ca și prescurtare). Din ce se poate vedea, inspirațiile principale au fost Devil May Cry și Final Fantasy XV, probabil cu câteva inspirații și din Final Fantasy XVI, pe care le-au introdus de abia prin ultimul stagiu al jocului. Fiind una dintre singurele categorii unde jocul chiar nu este atât de prost, îi voi da câteva credite, în special pentru lucrurile unice pe care ni le-a livrat.. Cum ar fi, companionul dragon, care în același timp, iți este și armă.
De-a lungul timpului, multe titluri au încercat, ba chiar au reușit să ne de-a un aspect de companion pe care îl întâmpinăm tot timpul în playtrough-urile noastre, un exemplu bun ar putea fi: Clank, din „Ratchet and Clank”, puțin nedrept, fiind totuși un personaj principal.. dar ideea este acolo. În Lost Soul Aside, avem un dragon magic numit „Arena”, care are un farmec aparte și o personalitate mult mai enjoyable față de personajul nostru principal despre care vom vorbi puțin mai încolo.
Pe măsură ce avansăm în capitole, jocul având doar 4, vom debloca anumite arme, care ne permite să ne stilizăm combat-ul prin sute de combo-uri semi-satisfăcătoare, dacă îmi permit să spun așa. Armele sunt de același număr ca și capitolele, mărețul 4..! pe care mulți îl au întipărit în minte încă din clasele primare. Ele sunt de aceste tipuri: Longsword, Greatsword, Pole și Scythe.. fan favorite-ul pe care l-am observat este clar Scythe-ul, dar pot și înțelege de ce. Design spectaculos, urmat de abilitatea să folosești aceasta arma că și suport, schimbandu-te repede pe alta arma, cum e Longsword-ul.
În playtrough-ul meu, am preferat să joc doar cu Longsword-ul, arma pe care o aleg în majoritatea jocurilor unde mi se permite, este stylish, rapidă și daunele cauzate de ea sunt mediocre, perfecte cât să nu fie inamicul prea tanky, dar nici să îi topesc din 3 lovituri. În rest, ai mai multe tipuri de dodge, pe care le deblochezi dintr-un skill tree, de asemenea, uitasem să menționez că fiecare armă are un skill tree diferit, unde deblochezi skill-uri de tip Active dar și Pasive.
Skill Point-urile se fac progresând și doar deschizând cutii sau nimicind fiecare inamic care iți apare în cale, destul de simplu, nu? .. Păi, probabil dezvoltatorii nu s-au gândit la ceva complex, ceea ce este FOARTE BINE, dar partea unde Lost Soul Aside a lăsat de dorit, a fost level design-ul combinat cu, inamicii spongey, alături de bossii neinspirați și numeroși. Totuși, dacă reușești să treci peste „greutatea” combat-ului sau chiar ajunge să îți placă foarte mult, în special pentru iubitorii de CAG, poți ajunge să faci niște combos grozave, exact ca și în Devil May Cry 4/5.
Grafica nu este chiar atât de rea
Văzând acel vertical slice de 17 minute în 2021, am rămas complet uluit, probabil acela a fost momentul când am fost vândut pe acest joc.. cu toate că așteptările mi-au fost ruinate. Totuși, mă așteptam că jocul să primească un oarecare upgrade vizual, trecând 4 ani și crescând echipa între timp, fiind luat de către Sony Interactive Entertainment pentru publicare. Pot doar zice că.. m-am înșelat amarnic. Pe lângă că jocul nu a primit o îmbunătățire vizuală, a primit un downgrade considerabil, care să te facă să râzi și să plângi în același timp.
Jocul rulează pe Unreal Engine 4, probabil pe o versiune custom din câte am văzut, similară cu Stellar Blade. Overall, cel puțin pe PlayStation 5 Pro, jocul arată decent, lumină ambientală bună, efecte vizuale okay-ish, dar fară prea multe detalii, în special al foliajului și al apei. Dar cea mai mare critică pe care o am cu acest downgrade ar fi animațiile faciale.. care, din cate am putut observa și pe PC, sunt devastatoare, fară pic de viață sau emoție și un downgrade considerabil cu ce am văzut în 2021.
Lăsând asta la o parte, e timpul să menționez și câteva chestii bune despre acest titlu, ENVIRONMENT-ul, rămâne încă un exemplu bun de „o sclipire a Chinei” în acest joc careee.. pare că este făcut în Vest. Estetica cinematică, până și personajul principal, sunt inspirate din Final Fantasy XV, cum am menționat și mai sus, este un proiect a cărui suflet îi aseamănă acelui titlu de la Square Enix. Pentru necunoscătorii ai stilului Final Fantasy, este un stil semi-realistic cu influențe de anime, care atrage foarte mult adolescenții, în cauză.
Tema principală aș putea zice că este o combinație de Fantezie cu Sci-fi, cu peisaje futuriste combinate cu ruine antice, dar și cu un mix ciudat al vestimentației între cele două. Destul de plăcut vizual, doar că nu la design-ul inamicilor, acolo este destul de îngrozitor, unde majoritatea arată la fel, roboți cu aceleași nuanțe de culori care nu au pic de sclipire în ei, cu excepția doar câtorva, o minoritate oricum. Ca și performanță, nu am avut foarte multe probleme, dar în unele zone și cutscene-uri, s-a simțit struggle-ul și am avut 2-3 framedrops, dar nimic considerabil care să mă facă să ies din joc.
Actorie devastatoare
Într-un joc de genul, probabil aș prefera să am o combinație de muzică între Heavy Metal și Wuxian battle theme, ceva ce unul dintre cele mai anticipate jocuri de mine o face foarte bine, Phantom Blade 0. Totuși, în Lost Soul Aside, tema principală este orchestrală, muzică epică, zis mai scurt. Nu sunt un mare fan al acestui tip, mai ales în acest joc, unde nu am simțit foarte multă emoție prin muzică, cu toate că un compozitor legendar a avut parte în OST, și anume Yoko Shimomura, care a lucrat la francize precum Kingdom Hearts, Final Fantasy și Street Fighter.
Cât despre sunet, din nou, nu am fost satisfăcut, fiecare slash al armei decimau SFX-ul, cât despre sunetele ambientale, nimic special, dat fiind environment-ul. De asemenea, actoria.. pff, nici nu știu dacă mai are rost să vorbesc despre asta, aș zice că performanța actorilor, cel puțin în VA-ul englezesc este cel mai prost pe care l-am auzit într-un joc video AA/AAA vreodată. În playtrough-ul meu, am mers pe varianta chinezeasca, tind să o folosesc la orice joc îmi permite asta, unde chiar dacă nu înțeleg nimic, intonația și vocea în sine e mult mai bună.
O poveste fără noimă
După ce am fost martor la tot ce s-a întâmplat cu gameplay-ul și celelalte categorii în care jocul a reușit să eșueze, nu am mai avut un interes exponențial în poveste, știind că nu e nimic special la ea. Dar vă pot face o premisă specială, unde decideți voi daca merită sau nu să vă adânciți în povestea jocului. În povestea din Lost Soul Aside, îl avem pe Kaser, un tânăr războinic cu o dorință de a lupta pentru a îi salva sufletul surorii sale Louisa.
Fiind prins între lumi cu o creatură asemănătoare unui dragon numită Arena, care devine un best buddy pe parcursul poveștii, Kaser se luptă în continuare împotriva unei invazii condusă de niște creaturi numite Voidrax, care se războiesc cu oamenii de foarte mult timp. Povestea are un singur fir narativ care este extins lent, progresiv, dar villain-ul principal este o enigmă până prin capitolul 3.
Potențial risipit
Cu un combat decent, o poveste teribilă și o actorie demnă de a o compara cu performanța lui Megan Fox în Mortal Kombat 1 (2023).. Lost Soul Aside a reușit doar să îmi piardă timpul, și se pare că dându-mi singur gaslight că jocul ar fi fost bun, nu a ținut prea mult timp. Probabil cea mai mare problemă pe care Sony a reușit să o livreze, este lipsa de marketing și prețul insane de 60$, pe scurt zis, preț de AAA la un joc AA, unde chiar Yang-San a confirmat că este un joc de scală mai mică, imposibil să se numească AAA.
Sper doar ca Ultizero Games să primească o alta șansă și niste investiții de la un uriaș precum Tencent, cu puțină îndemânare și încredere, Yang Bing își poate aduce la viață un nou IP de buget mare, precum Yocar a reușit să aducă Black Myth: Wukong, un succes generational.
Nota finală este de
– 5.5/10 –
Un adevărat fanatic al industriei de gaming asiatice, în special China. Pasionat de gaming modern, cinematografie și mitologie. Dante ne oferă tot timpul o mână de ajutor când vine vorba de un titlu chinezesc.
