Un joc de la care nu mi-am făcut așteptări foarte mari, dar am apreciat eforturile developerilor. „AK-Xolotl”, făcut de către „2Awesome Studio” și publicat de către „Playstack”, e un shooter roguelike în care joci cu un axolotl și un AK47, „AK-Xolotl”, v-ați prins?? Revenind, jocul face ce trebuie pentru un roguelike, dar inovația și content-ul pe care îl oferă e de toată jena. Sper că în viitorul apropiat să adauge mai mult content.
INTRO
„AK-Xolotl” începe cu un cinematic foarte drăguț, ca în orice alt joc. Ne prezintă 1% din poveste, iar după, jocul ne permite să intram în el. De la bunul început putem observa că „AK-Xolotl” împărtășește similarități cu un joc foarte popular numit „Cult Of The Lamb”, probabil acel joc a fost inspirația lor principală. Ambele jocuri sunt roguelike, ambele jocuri au animale drăguțe, dar violente și ambele jocuri au o anumită baza/fermă de care ai grijă într-o oarecare măsură.
GAMEPLAY ȘI COMBAT
Am ajuns la partea în care jocul ar trebui să se axeze cel mai mult, combat-ul. Combat-ul e unul foarte simplist, ca în orice alt top-down roguelike. Aș putea zice că e foarte similar cu „The binding of Isaac” și „Cult of The Lamb”, but with guns. Cu toate că jocul se numește „AK-Xolotl”, ești liber să iți alegi și altă armă pentru run-ul tău glorios. Chestia care m-a deranjat foarte tare la „AK-Xolotl” a fost, lipsa de content în general.. ai foarte puține arme, foarte puțini inamici și foarte puțini bossi. Pentru a debloca mai multe arme într-un run, jocul te obligă să le deblochezi de la un shop, doar ca să ai o anumită șansă să iți pice la alt shop, o chestie destul de prostească, dacă e să mă întrebi pe mine.
Gunplay-ul se simte destul de bine, fiecare armă având un control diferit. După cum am spus și mai sus, varietatea de inamici e o problemă destul de mare în „AK-Xolotl”, asemenea și cu bossii. Jocul are și anumite arme melee, dar nu sunt la fel de puternice ca cele ranged, singurul feature unic e că poți să dai parry proiectilelor. Încă o chestie interesantă pe care „AK-Xolotl” o face, e regenerarea ultra surprinzătoare pe care o are specia lui, drept exemplu: la un anumit număr de lovituri pe care le-ai dat inamicilor, iți poți regenera o viață.
GRAFICĂ ȘI ENVIRONMENT
La partea de grafică, nu pot spune că am fost foarte surprins. E un topdown roguelike pixelat, fară prea multe detalii, făcut special să ruleze pe orice PC low-end. Aș putea zice că artstyle-ul e retro-ish. De asemenea, jocul nu beneficiază de tehnologiile noi de la AMD și nVidia, dar pentru un indie de genul, chiar nu ai nevoie. Jocul rulează super smooth, fară nici o problemă de performanta.
SUNET ȘI MUZICĂ
Efectele sonore ale jocului sunt foarte bune și addictive, fiecare glonț pe care îl tragi în inamici se simte atattt de bine, doar din cauza sunetelor. Lăsând laudele sunetelor, muzica e la fel de bună, imaginează-ți o combinație de soundtrack-uri între „DOOM” și „Cult Of The Lamb”, o muzică „terifiant de drăguță”. Doar muzica te poate ține în priză ore în șir , fară să faci măcar vreo mișcare de la PC/Consola.
POVESTE
Aș vrea să zic multe legat de povestea din „AK-Xolotl”, dar e inexistentă.. jocul îți aruncă în față un mic cutscene la început de joc, iar după te lasă cu gameplay-ul în cârcă. Tot ce am reținut din „povestea” jocului, e că.. ești un axolotl cu un AK, mă rog „AK-Xolotl”, și vrei să te răzbuni pe toți monștri care ți-au furat hrana. (Pe lângă asta, ți-au furat și familia, dar nu e prea relevant, mai relevantă e mâncarea). Atât am putut înțelege din toată harababura asta.
CONCLUZIE
După zeci de ore petrecute în „AK-Xolotl”, am realizat că nu e un joc care livrează atât de multe. Combat-ul e fun-ish, grafic nu arată wow, singura chestie demn de lăudat la „AK-Xolotl” sunt efectele sonore și muzica, alea chiar mi-au plăcut. Cu toate că jocul are atât de multe minusuri, la doar 19$, aș zice că merită încercat, mai ales pentru fanii de jocuri Roguelike.
