Ultima actualizare la septembrie 4, 2026
Cred că putem recunoaște cu toții că genul de jocuri “Survival-Horror” a crescut considerabil în ultimii ani, și ce pot spune, am avut titluri bune, titluri proaste și titluri niche pe care nu le-a jucat nimeni. Cu toate astea, a ajuns să fie unul dintre cele mai îndrăgite genuri pentru jucătorul modern care se deplasează prin jocuri ca și calul după ce a mâncat un sac de morcovi.
Astăzi mi-am făcut timp să discut puțin despre “The Sinking City 2”, sequel-ul jocului căruia îi poartă numele, cât și un alt joc dezvoltat de către frații noștri sufletești din Ucraina, pe care îi sprijinim cât se poate în momentele de genul.
Terifiant, dar mă pot descurca
Ca să mă scap cât mai repede de această piatră de pe suflet, vreau să menționez că nu am încercat primul titlu al studio-ului, așa că nu voi avea comparații foarte bune bazate pe pedigree-ul lor. Chiar și așa, după ce am băgat peste 10 ore în dânsul, pot zice că m-a făcut mega curios să vă diferențele dintre cele două șii.. să decid eu personal care este mai calitativ.
Ce m-a atras cel mai mult la acest titlu a fost estetica inspirată la cel mai înalt nivel de către operele faimosului H.P Lovecraft, o adevărată legendă al horror-ului cosmic. Desigur, este ceva ce am mai văzut, în special în industria de jocuri video, dar diferența mare a fost că.. acest gen se potrivește perfect cu tematica, dându-i viață și narativă cum nu s-a mai livrat până acum.. să zicem.
Ce ai ratat până acum?
Nu știu de voi, dar așteptările mele când vine vorba de combat-ul unui Survival-Horror sunt întotdeauna la pământ. Poate din simplul fapt că doar seria “Resident Evil” excelează în combat, cât și în alte categorii, restul precum: Silent Hill 2 Remake, Silent Hill F, Alone in the Dark 2024, și așa mai departe, dezamăgesc pe partea de combat, dar se descurcă mult mai bine în celălalte. În cazul de fată, The Sinking City 2 ar intra la a 2-a categorie, chiar lângă Alone In The Dark.
Desigur, nu insinuez că jocul este blestemat cu un combat atroce, poate fi destul de bun în cele mai multe cazuri, în special la prețul pe care îl are la lansare.
Se poate vedea clar că dezvoltatorii nu au fost lacomi și s-au decis să ne livreze capodopera lor dând ce-i mai bun, iar ăsta.. este un lucru pe care îl apreciez inimaginabil de mult.
Gunplay-ul într-adevăr, poate fi clunky pe alături, iar dodge-ul se simte ca și tractorul ruginit al bunicului care și-a petrecut decenii în fundul grădinii, cu toate astea, am rămas sarisfăcut de alte categorii, despre care vom discuta îndată.
Frumușel în engine-ul erei
Nu cred că mai m-am atins de un joc cu tematică “Lovecraft” încă de la update-ul 1.3 din Terraria. Pot spune că mi-a lipsit și m-am simțit ca acasă explorând orașul aproape scufundat și nimicind lipitorile care îmi ieșeau în cale.
Rulând în Unreal Engine 5, nu aveam deloc dubii că jocul va arăta prost. Fidelitatea nu este la cel mai înalt nivel, dar se ține foarte bine pe picioare comparându-l cu alte jocuri de speța lui, până la urmă, estetica de Veneția scufundată îi dă personalitate, nu iluminarea viermilor din apă.
Pot spune că am întâlnit o tonă de bug-uri vizuale, incluzând inconsistențe la Lip-Sync cât și texturi care dispăreau în timp ce mă jucam. Cu toate astea, singurele bug-uri care m-au afectat au fost într-adevăr cele în care mă blocam în pereți și nu mai aveam ce face, singura metodă era să ies din joc și să îmi pierd salvarea, era frustrant de cele mai multe ori.
Performanța este grozavă, cel puțin din cele peste 10 ore pe care le-am băgat pe PS5 Pro, nu am avut framedrop-uri grave nici măcar în cele mai exigente nivele/căi.
Grandios, dar și înspăimântător
Am ajuns la categoria despre care nu pot comenta foarte mult din motive clare. Sunetul într-adevăr este cinstit, se potrivește foarte bine cu estetica care țipă “Cthulhu”, cât și cu “orașul scufundat”.
Coloana sonoră a fost chiar mai bună decât mă așteptam, simțeam frica la fiecare pas unde creaturile din adâncuri își încolăceau membrele. Nu este un joc tipic cu zombie, ci mai degrabă cu cele mai mari frici ale tale, ceea ce m-a făcut să apreciez mai mult efortul pe care l-au pus în toate categoriile despre care am vorbit până acum.
Leon. S Sunderland pleacă în misiunea de a își trata soția
Având în vedere că nu am jucat primul titlu al acestei duologii, mi-a fost cam greu să înțeleg povestea de la cap la coadă, pe alături mă simțeam ca și în Alan Wake 2, dar cu o poveste mai simplistă.
Ce am disprețuit în tot acest timp a fost faptul că plot-ul este exact la fel ca și în celelalte jocuri din genul Survival-Horror. Prințul salvează prințesa din castel din ghearele dragonului fioros, doar că aici s-au inspirat mai mult din Silent Hill 2, unde soția noastră este bolnavă și noi ne aventurăm în misiunea de a găsi un leac pentru dânsa.
Destul de simplu, nu? Povestea se complică din ce în cel mai mult, dar pot spune că, creierul mi-a bipăit de fiecare dată când întâlneam un personaj nou crucial pentru poveste, îmi reaminteau de alte personaje din Resident Evil, Silent Hill sau chiar Alone in the Dark.
Bunicel, dar cu probleme
The Sinking City 2 este un titlu făcut cu pasiune de către un studio care au fost întâmpinați de către situația “Stalker”, dar care au reușit să livreze un AA solid într-o generație unde îți găsești locul mai greu. Nu pot spune că am iubit jocul pe tot parcursul playtrough-ului, am întâmpinat momente frustrante care m-au făcut să-mi iau pauze sănătoase de câteva ore și să îmi eliberez mintea de la tot ce înseamnă Cthulhu, caracatițe, viermi și alte drăcoveni cosmice.
Totuși, recomand acest titlu tuturor persoanelor care adoră universul lui Lovecraft, s-ar putea să fie titlul perfect pentru mulți.
Nota finală este de
– 7.5/10 –
Un adevărat fanatic al industriei de gaming asiatice, în special China. Pasionat de gaming modern, cinematografie și mitologie. Dante ne oferă tot timpul o mână de ajutor când vine vorba de un titlu chinezesc.
