Ultima actualizare la noiembrie 3, 2026
Am avut ocazia să încerc unul dintre cele mai așteptate jocuri de tip metroidvania de anul acesta, cât și unul dintre cele mai așteptate jocuri în marea splendoare.
A trecut o perioadă foarte lungă de când nu ne-am mai aventurat într-un joc „Castlevania” nou, în special unul 2D, sidescroller. Dar, Konami s-au decis să lucreze împreună cu cei de la „Evil Empire” pentru un nou titlu, mai colorat și mai puțin „gruesome” pentru a ne duce cu gândul la perioadele bune și să ne țină ca și niște ostatici ai nostalgiei o perioadă de acum încolo.
Farmec aprins
Jocul în sine, nu pot zice că m-a prins din prima, am avut o perioadă mai grea să explorez un titlu Castlevania unde acțiunea și environment-ul este foarte colorat.
Pe lângă asta, nu pot zice neapărat că am iubit Dead Cells, chiar dacă Rogue: Price of Persia a fost incredibil. A fost interesant să văd că, Konami încearcă să aducă înapoi fiecare seria iubită de către fani, probabil singurii dezvoltatori din piața japoneză care încă mai fac asta, pe lângă Capcom, desigur.
Gameplay care se ține pe picioare
Când vine vorba de gameplay, Castlevania Belmont’s Curse pare să ofere un platou întreg cu bunătăți culinare. Nu vreau să laud prea mult game design-ul sau level design-ul, având în vedere că se pot îmbârliga puțin. Dar explorarea în sine, abilitățile pe care le deblochezi și amplasarea inamicilor mi-a dat încrederea și curajul să termin acest joc, bucată cu bucată.
Într-adevăr, am simțit că nu este la nivel de Blasphemous 2, Hollow Knight sau chiar titlurile vechi și legendare precum Castlevania SOTN. „BC” (Belmont’s Curse), ne-a oferit o experiență mult mai lejeră, perfectă pentru un începător în genul respectiv.
Vampiroaica fără colți
Pe partea de vizual, cum am menționat și mai sus, pot zice că am o relație de love-hate cu dânsul. Nu zic că este oribil, dezgustător sau urât de vizionat. Se poate observa calitatea de la o poștă, dar.. stilul artistic și culorile alese sunt o problemă destul de mare când vine vorba de a păstra cât mai mult din jocurile care i-au dat viață, și anume cele din seria proprie.
Presupun că majoritatea am rămas dezamăgiți, având în vedere că nu am mai primit un joc Castlevania 2D de peste 15 ani, iar acum primim unul family friendly, unde culorile se îndreaptă mai mult în animații precum „Star and the Forces of Evil”, decât România și vampiri.
Still a banger!
Este ireal cât de mult am iubit, și încă IUBESC, soundtrack-ul seriei Castlevania. Iar, chiar dacă BC ne-a dezamăgit în câteva categorii, pot spune că a reușit să păstreze câteva din piesele originale aici, cu un mic remix pe ici colo, dar în mare a rămas intact.
Cu toate astea, nu pot lăuda jocul chiar atât de mult. Sunt unele piese care nu se pupă deloc cu vibe-ul respectiv, aș putea zice că te-ar scoate din imersiune. În schimb, coloana sonoră este foarte calitativă, mă așteptam la așa ceva de la Evil Empire.
Cred că ne putem adapta și la asta
E foarte greu să te gândești la o singură poveste Castlevania, având în vedere că seria asta a avut zeci de protagoniști, care mai de care, fiecare cu o personalitate distinctă. Totuși, aici, rolurile s-au inversat, iar noi jucăm cu un personaj badass feminin care este un descendent al familiei Belmont.
Având în vedere că acțiunea se petrece la sute de ani distanță de evenimentele jocurilor trecute, am fost mega satisfăcut să văd multiple referințe și easter egg-uri pe parcursul playthrough-ului.
Gânduri mixte fără împăcare
Într-un final, am ajuns la concluzie. Iar, fără dar și poate, pot spune că acest joc nu s-a ridicat la așteptările mele, a avut suficiente părți bune, unde chiar aș putea zice că a sclipit într-o oarecare măsură.
Totuși, părțile negative au fost mult mai dese și răsfirate în multiple categorii, ceea ce m-a făcut să nu-mi placă atât de mult acest joc. În mare parte, este un metroidvania excelent pentru începători ai acestui gen, dar pentru persoanele care sunt în căutare de o experiență completă și un metroidvania dificil, nu recomand Castlevania: Belmont’s Curse.
Nota finală este de
– 7/10 –
Un adevărat fanatic al industriei de gaming asiatice, în special China. Pasionat de gaming modern, cinematografie și mitologie. Dante ne oferă tot timpul o mână de ajutor când vine vorba de un titlu chinezesc.
