Ultima actualizare la iulie 30, 2026
Am avut ocazia să joc “Rubinite”, un titlu indie de tip boss-rush pe care l-am așteptat timp de peste 1 an de zile.
Genul .. sau sub-genul de jocuri de actiune Boss-Rush este unul care nu a stagnat nici măcar o dată. Pe lângă asta, nu mulți dezvoltatori își fac curaj să lucreze la un astfel de joc, motivul fiind unul foarte simplu.. audiența e mult prea mică.
Asta nu înseamnă că jocurile nu ies foarte bine, o tonă din ele sunt chiar mai calitative decât unele AAA, doar că nu sunt suficiente persoane care preferă să joace un joc unde nu există deloc umplutură.
Boss-Rush impresionant
Rubinite este dezvoltat de către “Cup Dog Games”, un studio indie din Taiwan care, cu siguranță au mai mult pedigree decât mă așteptam înainte să le joc titlul cu care au debutat. Motivul pentru care am fost interesat de acest joc, a fost simplul fapt că stilul artistic se aseamănă destul de mult cu unul dintre titurile mele favorite din toate timpurile “Eldest Souls”, care m-a facut să iubesc din ce în ce mai multe jocurile mici și independente.
De atunci, pot zice că am jucat doar vreo 2-3 jocuri din acest sub-gen, dar toate au fost suficient de memorabile încât să-mi aduc aminte de ele o dată la ceva timp când primesc “Gaming Fatigue”.
Totuși, pot zice că acest titlu m-a prins încă din primele 30 de minute de gameplay, unde am reușit să ies învingător în lupta cu primul boss al jocului.
Mecanici noi și interesante
Combat-ul este cu siguranță unul dintre cele mai importante aspecte într-un joc de genul, unde înfrângerea bossilor este prioritară! Rubinite îndeplinește o tonă de criterii la această categorie, inclusiv fluiditate și inovație, asta ar face aproximativ 90% dintr-un combat excelent.
Mecanica principală de luptă se bazează pe așteptare, nu parry, nu dodge, cu toate ca le are pe ambele. Metoda pentru a da daune impresionante este răbdarea, îmi e foarte greu să dau un exemplu concret, dar poți să te gândești la o bară imaginară din capul lui Ruby care creste cu timpul dacă se concentrează asupra inamicului, când bara ajunge la nivel maxim (3) , ai modalitatea de a îi provoca o tonă de daune inamicului tău printr-un atac puternic.
Desigur, atacurile de stil basic, ferirea și parry-ul încă au un rol foarte mare, mai ales că acest joc se laudă cu bossi complexi și mecanici.
Cât despre bossi în sine, până la final am rămas foarte satisfăcut, fiecare boss s-a simțit diferit față de celălalt, iar dificultatea creștea considerabil cu fiecare victorie.
În Rubinite, dezvoltatorii s-au decis să ne dea cel mai simplu skill tree din omenire, având 2-3 abilități active de care ai nevoie neapărat .. și alte 10-12 bucăți pentru abilități pasive.
Scufița roșie, acum în 8-Bit
Pe lângă mecanicile și combat-ul jocului, Rubinite ne oferă și o viziune artistică superbă, direct inspirate din diverse culturii globale.
Personajul nostru principal este categoric inspirat de către “Scufița Roșie”, unul dintre bossi este un “Wendigo” , iar alte inspirații sunt luate de pe jocurile din browser pe care le găseam tot timpul pe “Newgrounds”.
Sunt inspirații foarte drăguțe pentru un studio din Taiwan, unde dezvoltatorii tind să se infrupte din ce în ce mai mult în cultura domestică. Asta ne spune doar că dezvoltatorii asiatici sunt meniți să se schimbe în mai bine și să-și extindă portofoliul.
Pe lângă asta, stilul artistic se bazează pe un pixel-art drăguț, care poate să ajungă terifiant exact în momentele de la care nu te aștepți.
Ce îmi răsună în ureche?
Când vine vorba de coloana sonoră din acest titlu, nu cred că există nivel de comparație, în sensul mai puțin bun. Desigur, nu este CHIAR atât de rău, efectele sonore sunt chiar acceptabile, problema este mai degrabă la întârziele sunetelor, dar și foșnetele atacurilor sau al pașilor.
Muzica în schimb, acolo pot spune că este altă mâncare de pește. Diferența este exponențial de mare, având un soundtrack la fel de bun ca și “Eldest Souls”, unde chiar dacă mori de sute de ori la un boss, nu ai motiv de tristețe, dimpotriva, răsună fericirea pentru că se ivește să asculți același Soundtrack fabulos pe repeat ore în șir.
Poveste pe care o putem găsi doar în titluri independente
Pot spune din start, titlul este foarte scurt, are undeva la 10 bossi în total, iar asta l-ar pune la undeva sub 8 ore de gameplay, contează foarte mult și experiența, desigur.
Cu toate astea, plot-ul și dezvoltarea personajelor a fost chiar destul de bun, având în vedere că petrecem mai mult timp masacrând bossii, decât să ascultăm ce are fiecare personaj de zis.
Povestea ne este zisă în cuvinte, fără actorie de voce, dar dialogul este atât de bine scris încât poți auzii personajele în minte, o situație similară cu cea pe care am avut-o în “Alabaster Dawn” anul acesta, un alt indie exceptional.
Un gen pe care trebuie să-l popularizăm
Pfu.. pot zice altceva decât că m-am distrat..? Cu siguranță, nu. Avem nevoie de cât mai multe boss rush-uri cu acest nivel de calitate, dar, din păcate, mă indoiesc că vom avea parte de o experientă similară în următoarele luni.
Le urez succes dezvoltatorilor în a ne aduce un joc cel putin la fel de uimitor ca și acesta.
Nota finală este de
– 8.8/10 –
Un adevărat fanatic al industriei de gaming asiatice, în special China. Pasionat de gaming modern, cinematografie și mitologie. Dante ne oferă tot timpul o mână de ajutor când vine vorba de un titlu chinezesc.
