Ultima actualizare la mai 22, 2026
Nu sunt reviewer profesionist. Sunt gamer. Joc zilnic, am mouse-ul meu de ani de zile, am greutăți puse pe el, știu exact cum ar trebui să se simtă fiecare click și fiecare mișcare. Și exact de aceea review-ul ăsta o să fie diferit față de ce găsești pe alte site–uri nu spec sheets și benchmark-uri, ci experiența reală a unui gamer care a luat un mouse radical diferit și l-a testat direct în battle.
Mouse-ul testat: Logitech G Pro X2 Superstrike. Jocul: League of Legends. Condiții: nicio pregătire, nicio perioadă de acomodare forțată. Direct pe hartă.
Specificații tehnice
• Senzor: HERO 2
• DPI max: 44.000 (reglabil de la 100, în pași de 5 DPI)
• Viteză tracking: 888 IPS
• Accelerație: 88G
• Polling rate: până la 8.000 Hz wireless (0.125ms latență)
• Baterie: 60–90 ore pe o singură încărcare
• Încărcare: USB-C (cablu inclus în cutie)
• Tehnologie click: HITS Haptic Inductive Trigger System
• Greutate: 61g
• RGB: Nu
• Butoane: 5 (2 principale, scroll, 2 laterale)
Conectivitate: Plug, click, go
Primul lucru care m-a cucerit la Pro X2 Superstrike a fost cât de simplu a fost să îl conectez. Bagi stick-ul USB în PC, miști mouse-ul în sus și ești gata de joc. Fără software obligatoriu, fără tutoriale pe YouTube, fără să cauți pe Google cum funcționează. Exact ce îmi place la un nou hardware: îl scoți din cutie și merge, go la treabă.
Conexiunea wireless folosește tehnologia LIGHTSPEED a Logitech, cu un polling rate de până la 8.000 Hz, adică mouse-ul raportează poziția de 8.000 de ori pe secundă, cu o latență de doar 0.125ms. În practică zero lag perceptibil, conexiune la fel de solidă ca un mouse cu fir.
Design & Greutate: „Oare am primit cutia goală?”
Prima dată când l-am luat în mână am avut un moment de panică sinceră. Obișnuită cu un mouse greu, cu greutăți adăugate, l-am prins mai bine să nu îl scap când am dat primul test clasic, stânga-dreapta rapid să văd dacă PC-ul îl recunoaște. Senzația a fost că țineam o pană în mână. Literalmente. Mouse-ul cântărește doar 61 de grame, unul dintre cele mai ușoare mouse-uri wireless de gaming din 2026.
Designul este minimalist, simetric, fără RGB, fără detalii agresive. La prima vedere nu ai zice că e un mouse pentru pro gameri. Arată mai degrabă ca un mouse de birou premium.
Și atunci a început dialogul interior al oricărui gamer serios care schimbă echipamentul: oare mă obișnuiesc, oare pot juca, muscle memory-ul meu de ani de zile o să fie dat peste cap? Orice gamer știe că și cea mai mică schimbare de greutate sau acuratețe te poate dezaxa complet. Dar am decis să încerc, la urma urmei nu mor dacă pierd una-două partide.
O notă practică despre culoare: mouse-ul vine în alb și negru. Dacă ești genul de gamer cu emoții intense, sesiuni lungi și câteva chips-uri lângă tastatură, mâinile transpirate și mouse-ul alb nu sunt cei mai buni prieteni. Negrul e alegerea mai practică pentru gaming serios.
Sistemul HITS: „De ce nu face click?!”
Am dat dublu click să lansez jocul și nimic. Adică există click, dar nu face sunetul clasic pe care creierul meu îl aștepta ca confirmare. Pentru context: sunt genul de gamer care în League of Legends, la stres, dă 10 clickuri pe secundă și personajul trebuie să simtă că îi iese foc din călcâie. Click-click-click non-stop, megaclick la fiecare ability dată cu pasiune. Și dintr-o dată am în față un mouse aproape silențios.
Explicația tehnică: Pro X2 folosește switch-uri HITS, adică Haptic Inductive Trigger System, o premieră mondială în gaming mice. În loc de switch-uri mecanice clasice, mouse-ul folosește un senzor inductiv care detectează cât de adânc apeși butonul (de la 0.1mm până la 0.65mm, în 10 trepte reglabile), iar un motor haptic trimite vibrația de confirmare direct în deget. Beneficii concrete: latență redusă cu până la 30ms față de switch-urile clasice, durată de viață mai mare și zero double-click accidental.
Cel mai important lucru pe care l-am realizat după primele minute de utilizare este că mouse-ul nu e mut, e pur și simplu diferit. În cameră cu zgomot ambiental (PC-ul care fredonează, păsările de afară, mașina de spălat în plină acțiune) ai impresia că nu există niciun sunet de click. Dar confirmarea există. Doar că nu prin urechi, ci prin degete. Sentimentul că ai dat abilitatea îl ai pentru că vibrația este acolo, precisă și rapidă, la fiecare apăsare. O dată ce înțelegi asta, totul se schimbă.
Butoane & DPI: Ce apăsăm și de ce contează
Mouse-ul are 5 butoane: cele două principale stânga-dreapta cu HITS, scroll wheel cu click și două butoane laterale stânga Forward și Backward, cu switch-uri mecanice clasice, programabile din G HUB pentru orice funcție vrei în joc.
Un detaliu important de știut: nu există buton DPI pe mouse. Aceasta este o decizie deliberată de design, nu o omisiune. Publicul țintă sunt jucătorii competitivi care își setează DPI-ul o dată și nu îl mai schimbă în joc. Și are logică să stea așa: de câte ori o mână curioasă (sau un copil) a atins butonul de DPI de pe un mouse obișnuit și la primul meci dintr-o nouă partidă cursorul zboară pe toată harta fără explicație? E un fel de găleată cu apă rece direct în cap. Absența acestui buton la îndemână este de fapt o decizie inteligentă.
Cum reglezi DPI fără software: Settings Windows, Mouse, Pointer Options, trage slider-ul spre stânga. Rapid și eficient în 30 de secunde. Cu G HUB: DPI reglabil de la 100 la 44.000, în pași de 5 DPI, cu posibilitatea de a seta separat sensibilitatea pe axa X și Y.
Performanță în joc: Adaptare sau dezastru?
Meciul 1, scor 10/14. Echipa a câștigat, eu am făcut figuri. Era ca și cum te-ai duce la examen nemâncat, nedormit și nebăut: ești prezentă, te bâlbâi și bălăngăni puțin și până la urmă informația îți vine că doar ai învățat. Am jucat fără nicio ajustare de DPI, direct pe default-uri, și m-am simțit amețită tot meciul, prezentă pe toată harta dar nicăieri în același timp. Un fel de ai, n-ai mingea, tragi la poartă: dădeam cu ability poate nimeresc ceva, într-o parte ținteam și în ultimul moment ajungea în direcția opusă.
Meciul 2. Am ajustat DPI-ul din Windows cu 3 puncte mai puțin la pointer speed, simplu și rapid, fără software. Am calibrat și intensitatea haptic-ului până am simțit confirmarea click-ului cum trebuie, cu toată pasiunea necesară. Dar greutatea a rămas problema principală. Mouse-ul prea ușor față de ce era mâna obișnuită: îl împingi un pic mai tare și alunecă, pierzi controlul. Ca și cum ai aluneca pe iarbă fără crampoanele potrivite, mingea e la picior dar nu o poți controla.
Concluzia clară: nu te obișnuiești cu un device complet diferit după 2-3 meciuri. Asta nu e o critică la adresa mouse-ului ci o realitate a oricărei schimbări de echipament după ani de muscle memory.
Senzorul HERO 2 & Baterie
HERO 2 este senzorul optic al Logitech aflat în inima mouse-ului. Tracking la 888 IPS, accelerație de 88G, DPI de la 100 la 44.000, fără niciun smoothing, accelerație artificială sau filtrare. Ce faci tu cu mâna raportează exact mouse-ul, fără nicio corecție artificială din umbră. Cu alte cuvinte senzorul nu te ajută și nu te încurcă, raportează exact realitatea mișcărilor tale.
Bateria ține între 60 și 90 de ore pe o singură încărcare, în funcție de polling rate și intensitatea haptic-ului setată. LED-ul verde pulsează în timp ce se încarcă și devine roșu când bateria scade sub 15%. În practică înseamnă o săptămână întreagă de gaming intens fără să te gândești la încărcat. Există și compatibilitate cu mousepad-ul POWERPLAY (vândut separat) care încarcă wireless mouse-ul în timp ce joci, eliminând complet grija bateriei.
Glisare și oboseala mâinii
Mouse-ul alunecă mai lin și mai smooth față de un mouse obișnuit, deși e greu de spus cu certitudine dacă meritul aparține piciorușelor UHMWPE sau pur și simplu greutății reduse care necesită mai puțin efort de mișcare.
Ceva mai surprinzător: după sesiunea de test mâna era obosită, contrar așteptărilor logice. Un mouse mai ușor ar trebui să obosească mai puțin, în teorie. În practică însă, probabil am ținut mouse-ul mai strâns decât era necesar, de frica să nu îl scap (prea ușor, prea diferit), și m-am concentrat prea conștient pe fiecare mișcare în loc să mă relaxez și să las automatismul să lucreze. La mouse-ul obișnuit mișcările sunt reflex. Aici fiecare mișcare era deliberată și asta consumă energie.
Ce lipsește față de așteptări
• Nu are buton DPI pe mouse reglaj doar prin software sau Windows
• Nu are sistem de greutăți reglabile Logitech a ales să țintească exclusiv publicul ultra-light
• Cablul de încărcare nu e împletit un minus pentru un mouse de $180
• Nu are Bluetooth doar LIGHTSPEED wireless și wired USB-C
Verdict final
| Scor general | 7.5 / 10 |
| Conectivitate | 10 / 10 |
| Tehnologie click HITS | 9.5 / 10 |
| Greutate & adaptare | 6 / 10 |
| Raport calitate/preț | 6.5 / 10 |
| Design | 7 / 10 |
Logitech G Pro X2 Superstrike nu este un mouse pentru toată lumea. Este un mouse pentru o categorie foarte specifică de jucătoare și jucători, cei care vor cel mai rapid click posibil, cel mai ușor mouse posibil și nu îi deranjează prețul premium.
Dacă vii de la un mouse greu cu greutăți adăugate, pregătește-te pentru un șoc cultural real. Greutatea, sunetul click-ului, feedback-ul, totul este diferit și adaptarea ia timp, nu 2-3 meciuri.
Dar tehnologia HITS este cu adevărat remarcabilă. Confirmarea haptic a click-ului, nu prin sunet ci prin vibrație direct în deget, este o idee atât de bună încât te întrebi de ce nu a existat dintotdeauna. Este șoc, este schimbare, este evoluție și mereu trebuie să dăm șanse evoluției.
Cumpără dacă ești jucătoare competitivă serioasă, esporter, sau cineva care deja preferă mouse-uri ultra-ușoare și vrea cel mai avansat click disponibil în 2026.
Evită dacă joci cu mouse greu sau cu greutăți adăugate, nu ești dispusă să investești timp real de adaptare, sau nu simți că $180 se justifică pentru nivelul tău de joc.
Pasionată de cărți și jocuri video. Două pasiuni mari care, pentru mine, reprezintă un univers nelimitat de „scăpare” de la realitate, oricând am nevoie sau dorință. Atâtea povești, lumi și peisaje unde mă pot teleporta instantaneu, încât nu cred că îmi va ajunge o viață întreagă să le explorez pe toate (deși ar fi cel mai mare vis al meu să pot).
