Ultima actualizare la ianuarie 25, 2026
Anul 2025 a fost unul plin de lansări excelente, surprize și experiențe de neuitat, pe tot parcursul anului, nu cred că am avut timp să mă plictisesc, nici măcar pentru o zi.. lansare după lansare, jocuri la care nu puteam să dau cu piciorul, dar nici să le joc doar pentru o experiență scurtă, a trebuit să îmi administrez timpul astfel încât să simt că am trăit nu una, nu două, ci zeci de experiențe uimitoare.
În același timp, entuziasmul meu pentru 2026 a crescut tot mai mult, nu doar pentru că ne apropiem de sfârșitul generației, unde toată lumea își va arăta „puterile supreme”, dar pentru simplul fapt că vom avea parte de o bucată de ficțiune pe care o aștept deja de aproximativ 3 ani, și anume „Phantom Blade 0”.
O primă impresie reușită
La prima vedere, luna Ianuarie a acestui an părea una ceva mai slabă pentru lansări în industria gaming, având doar 2 jocuri de tip AAA, și acelea doar pentru un anumit tip de persoane. Totuși, pot zice că m-am înșelat amarnic, a fost un caz contrariu în care dezvoltatorii mi-au arătat încă o dată că gusturile unui om se schimbă cu timpul.
Întotdeauna strângeam din dinți când auzeam că jocurile gacha au zeci de milioane de jucători, întotdeauna le-am considerat un cash grab, livrate special către anumite persoane care vor să își irosească sute de ore completând aceleași quest-uri și omorând aceeași monștri.
Jocurile de tip Gacha, care au devenit mainstream după lansarea jocului „Genshin Impact” din 2020, nu sunt neapărat făcute pentru „The Male Gaze”, unde ai nevoie de saci plini de dinero pentru a obține un personaj de sex feminin oversexualized. Termenul de „Gacha” este unul ambiguu, pe care eu nu îl cunosc atât de bine, dar îl pot descrie ca și o mecanică unde jucătorii cheltuiesc bani reali pentru un anumit currency că să-l bage mai degrabă, la gambling.
Desigur, jocurile de genul ăsta nu te vor obliga să bagi atât de mulți bani, poți debloca acele recompense doar jucând jocul, cu toate că durează foarte mult, ceva foarte similar cu un MMO, până la urmă de la asta derivează jocurile de acest tip, doar că.. în cazul de față, tematica principală este Anime.
Mecanici bine făcute, dar obositoare..
În „Arknights: Endfield”, jocul pe care l-am butonat în ultimele zile, m-am simțit în largul meu, ca și cum ar fi fost ceva mai mult decât un Gacha. De asemenea, doresc să precizez că acest titlu este defapt un fel de sequel al jocului de mobil cu același nume, pe care eu nu l-am jucat, dar am auzit lucruri bune despre el de la diverși veterani ai acestui gen.
Probabil toată lumea se întreabă.. de ce este acest joc diferit față de celelalte? .. în mare parte, arată similar cu jocurile de la „Mihoyo” sau chiar Wuthering Waves. Răspunsul pe scurt este unul foarte simplu.. absolut TOTUL este schimbat în acest joc, fară dar și poate, un număr imens de mecanici și o complexitate care devine frustrantă la scurt timp după ce ai dat play în meniul principal. Punctul culminant al acestui joc este totalmente acaparat de mecanica fabricii, care desigur, lucrează mai mult decât tine. Termenul dat în joc este „Automated Industry Complex”, cum zice și în nume, este COMPLEX! Dar, jucătorii de Factorio ar trebui să se descurce.
Pe înțelesul tuturor, pentru a iți îmbunătății personajele, armele, armurile și tot ce ține de a avea o echipă mai puternică, ai nevoie de diverse materiale pe care le poți primi din lupte, minat, explorat sau chiar forjat. „AIC-ul” te va ajuta să faci rost de ele cât timp ești offline, producând non-stop ce ai nevoie, totuși, ca și în orice joc cu mecanici similare, pe măsură ce personajele tale devin mai puternice, și AIC-ul necesită mai mult research și timp în îmbunătățiri.
Un alt mod de joc sau mai bine zis o mecanică din Open World, este modul de „Tower Defense” .. care este exact ce ați crede, amplasezi turnuri pentru a îți apăra baza de inamici. Experiența mea a fost plăcută cu acest mod de joc, având în vedere că sunt un mare fan al seriei „Kingdom Rush”, am simțit acesta ca și pe o gură de aer proaspăt după toată bătaia de cap pe care am avut-o construind AIC-ul. Față de alte jocuri Gacha populare precum „Zenless Zone Zero” și „Genshin Impact”, Arknights: Endfield adaugă o mecanică pe care eu o îndrăgesc foarte mult, și anume „Squad-Based Real Time Combat”.
Pe scurt, toată echipa ta de 4 personaje este activă în mod simultan, poate sunteți mai degrabă familiarizați cu celelalte jocuri care au o mecanică similară, precum „Final Fantasy XV” și „Granblue Fantasy: Relink”. Lumea deschisă este de asemenea.. foarte revigoranta, ai o tonă de activități, puzzle-uri, cufere ascunse, colectibile secrete și side quest-uri bune.
Schimbă engine-ul fidelitatea grafică?
Am fost surprins că „Hypergryph” au ales să folosească Unity în loc de Unreal Engine 5. Aș putea zice că este din cauză că Unity este mult mai ușor de folosit, cu toate că nu are cele mai bune și utile features precum UE5. Într-un joc de acest tip, nu pot zice că a fost o alegere proastă, având în vedere că jocul arată superb .. cel puțin când vine vorba de stilul artistic.
Fidelitatea grafică, într-adevăr, este mai scăzută, dat fiind că jocul este și pentru mobil, se poate accepta. În schimb, am fost foarte mulțumit de design-ul personajelor și al inamicilor, cât și anumite zone care îmi aminteau foarte mult de „Final Fantasy 7: Remake”. Cât despre performanță, am testat acest joc pe 3 device-uri.. iPhone 15 Pro Max, PlayStation 5 Pro și un PC High-End. Rezultatele au fost în favoarea PC-ului în 99% din cazuri, dar nu mă așteptam să fie atât de problematic pe consolă, având în vedere că au un contract vizibil cu Sony, fiind un joc PS5 console exclusive.
Muzica nu m-a dat pe spate
O categorie în care nu am avut foarte mult de comentat a fost cea de Sunet și Muzică, unde nu am fost uimit, dar nici dezgustat. Într-adevăr, replicile din acest joc și actoria de voce, cel puțin în engleză, nu sunt cele mai grozave, se duc în partea „Corny” a industriei, o normalizare în jocurile cu tematică Anime.
Alt joc Gacha cu o poveste dezamăgitoare
Scurt și la obiect, povestea din acest joc este mediocră. Focus-ul principal într-un gacha nu este povestea, ci mai degrabă lore-ul din spate, din ce am înțeles de la veterani, dar atât de mult text de prost gust mă induce în eroare și mă plictisește teribil. Nu este acel tip de poveste care îți dă bucurie, tristețe sau entuziasm pentru ce se va întâmpla, în schimb, este doar să fie pus acolo. Se poate observa munca scriitorilor, fiecare personaj fiind atât de bine structurat pe partea de informații, dar fară prea mult efort pus în dezvoltarea lor.
Gacha-ul anului acesta
Cu un gameplay sclipitor, un stil artistic demn de apreciat și o introducere de mecanici unice în jocurile de acest gen, Arknights: Endfield este fără dar și poate cel mai complex joc Gacha pe care l-am întâlnit, cu toate astea, complexitatea uneori aduce bătăi de cap, în special când vine vorba de tot sistemul de construcții. Recomand acest joc pe deplin tuturor persoanelor care au mai încercat Gachas în trecut.
De asemenea, am o speranță că dezvoltatorii vor adăuga un mod de seamless Co-op cât de curând posibil.
Nota finală este de
– 8/10 –
Un adevărat fanatic al industriei de gaming asiatice, în special China. Pasionat de gaming modern, cinematografie și mitologie. Dante ne oferă tot timpul o mână de ajutor când vine vorba de un titlu chinezesc.
